Parliamentary debates

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

"Aradul, un oraş cu rol determinant în triumful Revoluţiei române din 1989"

21 decembrie 1989, ora 7 şi cincisprezece minute. Era momentul când arădenii mei se alătură revoluţiei de la Timişoara. Atunci Timişoara nu a mai fost singură în lupta împotriva regimului totalitar. Mii de oameni au manifestat paşnic la Arad, marcând astfel un moment determinant în triumful Revoluţiei române din 1989.

Îmi exprim totala susţinere faţă de ideea ca Aradul, conform adevărului istoric binecunoscut, să rămână un oraş martir, şi asta denotă, implicit, că aici există şi au existat eroi martiri, luptători care au contribuit decisiv la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Este o pură întâmplare faptul că nu s-a murit la Arad până la fuga dictatorului, ceea ce nu înseamnă că arădenii n-au fost în prima linie a frontului revoluţionar, cu atât mai mult cu cât în Arad s-a folosit din plin armamentul din dotarea forţelor de represiune şi s-a executat foc deschis împotriva demonstranţilor. La Arad, înainte de 22 decembrie, s-a tras cu muniţie de război. Doar buna organizare şi spiritul oraşului de pe Mureş a făcut ca să nu vorbim de morţi până la fuga dictatorului.

Aradul a avut mulţi luptători cu rol determinant în perioada 21-22 decembrie, evident că şi după această dată, când în Arad au murit 17 persoane şi au fost rănite 38. Rolul determinant s-a evidenţiat şi prin curajul de a ieşi în stradă şi de a manifesta împotriva regimului ceauşist, punându-şi astfel viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită care au aparţinut regimului totalitar. Pentru că la Arad nu s-a murit până la fuga lui Ceauşescu, nu cred că este un criteriu care să minimalizeze rolul arădenilor în debutul şi susţinerea flăcării revoluţiei. Poate că dacă arădenii care m-au trimis în Parlamentul României, într-o ţară democratică datorită revoluţiei din decembrie 1989, nu îşi părăseau locurile de muncă în dimineaţa zilei de 21 decembrie, ieşind pe străzi şi manifestând apoi zi şi noapte, am fi putut vorbi astăzi despre Timişoara la timpul trecut.

Consider că Aradul trebuie să-şi păstreze locul câştigat în acele zile de foc ale Revoluţiei Române, arădenii având un rol major în izbucnirea revoltei şi susţinerea spiritului revoluţionar.