Parliamentary debates

Domnul Ioan Balan:

"USL şi revizuirea Constituţiei - un Farfuridi al zilelor noastre!"

În ultimele zile, ori de câte ori auzim discuţii despre revizuirea constituţională dirijată de USL, ne sună tot mai contemporan vorbele lui Farfuridi: "Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!" Mai mult, aş spune că, dacă ar mai trăi în zilele noastre, marele Caragiale ar fi fost tare invidios că nu a avut asemenea personaje caraghioase care să-l inspire atunci când a scris "O scrisoare pierdută", pentru că piesa ar fi avut şi mai mult umor şi mai mult sarcasm, la adresa unor politicieni infatuaţi şi inapţi în a înţelege cât de important este procesul revizuirii legii fundamentale nu numai pentru generaţia de azi, ci şi pentru cele viitoare.

Procesul revizuirii Constituţiei ţării este în primul rând o prerogativă a poporului său, aşa cum a fost declarat încă de la Revoluţia franceză şi statuat în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului "un peuple a toujours le droit de revoir, reformer et modifier sa Constitution". Nimeni, în nicio democraţie din lume, nu a avut curajul de a contesta, în ultimele două secole, acest principiu. Aşadar, dragi USL-işti, poporul, şi nu o clasă politică vremelnică, are dreptul de a decide asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, asupra arhitecturii instituţionale a statului şi asupra relaţiei dintre instituţii.

Nici nu trebuie să mai punem problema dacă USL a ţinut cont de aceste principii fundamentale în demararea procesului de revizuire. Dimpotrivă, încă de la începutul procesului, primul care a fost exclus a fost chiar poporul. Când spun aceasta mă refer în primul rând la faptul că, deşi în toamna anului 2009 poporul s-a exprimat ferm în sensul reducerii numărului de reprezentanţi în Parlamentul României şi pentru unicameralism, acest lucru nici nu a fost prins în dezbateri, măcar în semn de respect pentru poporul pe care USL se erijează că îl reprezintă. Apoi joaca de-a majorităţile a ajuns chiar să prindă conturul unui amendament la Constituţie, USL încercând să ne convingă că majoritatea matematică nu mai este valabilă, atâta vreme cât ea nu corespunde propriilor interese.

Mai mult, ideea că poporul nu trebuie consultat este deja o deviză a USL, exprimată public de către majoritatea liderilor acesteia, ori de câte ori au avut prilejul. Nu în ultimul rând, în ce ţară democratică din lume am mai putea întâlni o comisie constituţională fără nici un constituţionalist de profesie şi care, culmea, este prezidată de unicul candidat cunoscut până în prezent la funcţia supremă în stat? Garantat, nici măcar în ţările din Africa Centrală sau în Orientul Mijlociu!

Procesul de revizuire a Constituţiei României este un proces necesar, care ar trebui să adapteze Legea fundamentală noilor realităţi socioeconomice şi politice din ţara noastră. De asemenea, procesul ar trebui să ducă la o clarificare a raporturilor instituţionale, mai ales dintre executiv şi legislativ. În plus, revizuirea nu poate avea niciun rost atâta vreme cât voinţa poporului român, deja exprimată, este tratată cu indiferenţă.

Le recomand iluştrilor constituţionalişti ai USL să nu uite că suveranitatea aparţine doar poporului şi că simpatia de care s-au bucurat la un moment dat nu le dă niciun drept să se substituie poporului şi să vorbească în numele său. Cu toţii ne aflăm în serviciul poporului român, şi nu împotriva voinţei şi intereselor sale!