Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

Ziua internaţională pentru abolirea sclaviei marchează adoptarea de către Adunarea Generală a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea traficului de persoane şi a exploatării prostituţiei - Rezoluţia 317 din 2 decembrie 1949

În ciuda eforturilor considerabile depuse de guverne, de societatea civilă şi de comunitatea internaţională, milioane de oameni sunt încă supuşi unei existenţe care este aproape imposibilă în degradarea şi inumanitatea ei.

Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, OIM, în prezent, sunt mai multe victime ale sclaviei decât au fost vreodată în istorie - peste 40 de milioane de oameni în întreaga lume.

Traficul de persoane este a treia industrie internaţională a criminalităţii după traficul ilicit de droguri şi de arme, generând un profit de aproximativ 32 de miliarde de euro în fiecare an. În plus, peste 150 de milioane de copii sunt supuşi muncii forţate, ceea ce înseamnă că aproape unul din zece copii este victima acestui fenomen.

În prezent, una dintre cele mai răspândite forme de sclavie în lume este traficul de persoane, care a luat o amploare din ce în ce mai mare, fiind una dintre problemele cele mai grave ale societăţii moderne.

Infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării pentru muncă, organe sau exploatare sexuală, prezintă un set distinctiv de provocări pentru majoritatea ţărilor. Cu toate acestea, condiţiile în epoca actuală a globalizării, cum ar fi creşterea economiilor informale şi a disparităţilor economice dintre naţiuni, amplificarea fluxurilor de forţă de muncă şi mărfuri peste frontierele internaţionale şi a reţelelor transnaţionale organizate, fac ca flagelul traficului de persoane să înflorească la scară mondială, solicitându-ne o mobilizare comună sporită.

În ţările Uniunii Europene, potrivit datelor oficiale, sunt aproximativ 16.000 de victime ale acestui fenomen, dintre care 15% sunt minori, iar România, Bulgaria, Olanda, Ungaria şi Polonia sunt ţările cu cea mai mare incidenţă.

Libertatea de mişcare în Uniunea Europeană este un drept fundamental, care trebuie respectat. Din păcate, acesta generează o serie de cercuri vicioase, atrăgând după sine consecinţe negative, cum este amplificarea fenomenului şi a complexităţii traficului de fiinţe umane, o realitate care ne impune creşterea gradului de conştientizare, fiind necesar ca protecţia victimelor să capete proeminenţă pe agendele noastre.

Conform analizei Oficiului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, victimele traficului de persoane au fost exploatate mai ales în afara teritoriului naţional, cum este şi cazul românilor. Anual, sute de conaţionali tentaţi de posibilitatea unui câştig mai mare în străinătate, cad victime acestui fenomen (bărbaţi, femei şi copii, traficaţi în scopul muncii forţate sau al exploatării sexuale).

Marcarea acestei zile aduce în atenţia noastră importanţa pe care trebuie să o acordăm acestui flagel care afectează categorii vulnerabile. Traficul de persoane şi infracţiunile conexe trebuie să primească un răspuns coordonat. De aceea, pe lângă măsurile de natură legislativă sau de pedepsire a persoanelor care încalcă legea, este nevoie şi de acţiuni de informare pentru românii din ţară sau străinătate, puşi în situaţii în care fie nu li se respectă drepturile, fie sunt exploataţi prin muncă sau forţaţi să încalce legile ţărilor în care se află.

România este unul dintre statele care abordează cu implicare şi seriozitate problematica traficului de fiinţe umane. Acest lucru este evidenţiat şi prin activitatea Grupului pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane care funcţionează în Parlamentul României, al cărui coordonator sunt.

Cred că la nivelul Parlamentului României, aspectele legate de fenomenul migraţiei şi de traficul de persoane necesită o atenţie cu totul specială în continuare, de aceea, la cea de-a VI-a ediţie a Conferinţei Internaţionale pe tema combaterii traficului de persoane, pe care am organizat-o anul acesta, pe 9 octombrie, la Palatul Parlamentului, ne-am propus să intensificăm eforturile în domeniul aplicării legii, să ne extindem cooperarea interinstituţională la nivel naţional, european şi internaţional. În acest context, vreau să subliniez că suntem preocupaţi şi de abordarea locală, regională a combaterii fenomenului, fiind oportun să se acţioneze mai ales acolo unde se găsesc sursele de racolare şi premisele organizării grupurilor infracţionale, bazate în mod deosebit pe vulnerabilităţile din mediul rural.

Mă bucur să afirm că, datorită muncii a numeroşi reprezentanţi ai autorităţilor şi organizaţiilor din toată ţara, se înregistrează progrese în domeniul traficului de persoane. În aceşti ultimi ani, România a făcut paşi importanţi datorită adoptării unor politici de combatere a traficului de fiinţe umane. Dar trebuie făcut mai mult, mai ales pentru prevenirea acestui fenomen, căci traficul de persoane este o infracţiune cu multiple faţete, un flagel dinamic, adaptabil şi oportunist, care generează numeroase probleme, atât din perspectiva prevenirii, cât şi din punctul de vedere al punerii în aplicare a unui răspuns eficient, necesitând o abordare legislativă exhaustivă pe partea de prevenire, de urmărire penală a infractorilor sau de protecţie a victimelor, precum şi a securităţii statului.