Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Am luat act cu surprindere şi nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera Deputaţilor a cererii DNA privind încuviinţarea arestării mele preventive s-a creat un motiv "de natură să afecteze România în plan extern, în privinţa MCV şi a aderării la Schengen".

Credem că înainte de a se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze în deplină cunoştinţă de cauză argumentele pentru care Camera Deputaţilor, ca reprezentat suprem al poporului, a considerat că justiţia se poate înfăptui prin cercetarea în stare de libertate a faptelor, cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii "de natură să conducă la presupunerea rezonabilă" a săvârşirii lor.

În realitate, conferinţa de presă a preşedintelui Traian Băsescu, în care, cu două săptămâni înainte ca Raportul Mecanismului de Verificare şi Control să fie finalizat, se insinua că deputatul Ion Stan va fi un argument al împiedicării justiţiei să-şi facă datoria, a fost cea care a pus presiune pe organele judiciare şi a fost de natură să influenţeze soarta procedurii în care sunt implicat şi bunul-mers al justiţiei.

Este regretabil şi de neînţeles cum asemenea aserţiuni au fost preluate ca atare şi în unele medii diplomatice de la Bucureşti, fără reflecţia necesară în legătură cu cauzele pentru care Camera Deputaţilor a exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existenţa faptelor, argumentaţia şi legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

În cea mai recentă ieşire în faţa presei a preşedintelui Traian Băsescu, duminică, 3 februarie, ora 13,00, numele deputatului Ion Stan a fost menţionat de trei ori, cu largi acolade, ca şi cum acesta ar fi cel dintâi obiectiv din scopul conferinţei de presă, convocate pentru interpretarea, cu puterea funcţiei prezidenţiale, dar şi într-o manieră personală, a textului Raportului Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Când Preşedintele Republicii simte nevoia să-ţi pronunţe de trei ori numele în nici două minute, înseamnă foarte mult într-o agendă prezidenţială. De aceea şi duminică, când tot poporul se afla la prânzul duminical, în atmosfera tihnită a căminului familial, Traian Băsescu nu putea scăpa prilejul de a mă servi şi impune, încă o dată, în atenţia concetăţenilor, a agenţiilor internaţionale de presă şi a media autohtonă, dar şi de a imixtiona şi influenţa grav actul de justiţie, fapt incriminat în practica europeană şi deciziile Curţii Europene de Justiţie de la Strasbourg (CEDO). Cazul meu pare a fi şi fără precedent în practica politică prezidenţială internaţională.

De unde, de când şi de ce un asemenea interes?! Răspunsurile sunt la îndemâna oricui şi pot fi găsite în Monitorul Oficial, Partea a Il-a "Dezbateri parlamentare". Eu tot ce am avut de spus despre cetăţeanul preşedinte am făcut-o oficial, cu consemnare în analele vieţii parlamentare, care rămân mărturie judecăţii istoriei.

Din 14 martie 2006, de la declaraţia politică "România - de la statul de drept, democratic şi social spre statul republică prezidenţială, autoritară şi poliţienească" şi până la declaraţia politică cu tema "Dezinformări şi răspunderi penale prezidenţiale", din 18 aprilie 2012, i-am fost un opozant incomod cetăţeanului preşedinte, dovadă fiind nu mai puţin de 15 declaraţii politice în directă referire la exercitarea prerogativelor instituţiei Preşedintelui Republicii.

Răspunsul cetăţeanului preşedinte la modul în care mi-am exercitat prerogativele parlamentare a fost o înscenare politico-judiciară orchestrată prin oameni - instrumente de poliţie politică personală, numiţi special în structurile de forţă ale statului. Din aceste instituţii, sub teroarea ameninţării, înscenărilor şi a dosarelor ţinute în aşteptare se fac adevărate jocuri politice şi de putere.

Sunt deja trecute două luni de când eu, soţia şi fiicele noastre avem parte de un filaj continuu, intens şi brutal, realizat în mod ostentativ şi provocator, cu scop unic de ameninţare, intimidare şi teroare psihică. Un filaj de provocare, la vedere şi cu scene de consum public ieftin nu are nicio funcţionalitate operativă de identificare, constatare şi documentare în cadrul instrucţiei judiciare.

Singura raţiune a acestui gen de filaj este tortura în scopul provocării unei suferinţe psihice, ori a unor traume psihice ori fizice, cunoscute fiind în cazul meu antecedentele unor boli şi predispoziţiile acestora la accidente cardiace, pe fondul hărţuirii printr-o continuă urmărire la vedere. Tortura, în forma descrisă, este incriminată de legea penală română şi se pedepseşte, funcţie de formele în care se săvârşeşte şi consecinţele provocate, cu închisoare de la 2 la 25 de ani.

De un asemenea filaj, cu scop de tortură psihică, au parte soţia şi cele două fiice ale noastre. În fapt şi în drept, o astfel de monitorizare făţişă este nu numai un grav abuz, ci şi o severă limitare a libertăţii, o intruziune brutală prin care sunt periclitate drepturile şi libertăţile fundamentale ale soţiei şi fiicelor mele.

Nimic nu împiedică organele de urmărire penală, dacă există probe, să sesizeze instanţa de judecată, lucru pe care l-am cerut public şi în mod repetat.

Sub pretextul urgenţei, am fost supus ascultărilor şi interceptărilor electronice, filat şi filmat în absenţa unui mandat legal emis de judecător, fiindu-mi înscenate şi patru aşa-zise momente operative în care să fiu prins în flagrant cu bani încredinţaţi denunţătorului de către DNA, din fonduri proprii, echipa operativă pentru reţinerea mea fiind deja pregătită să acţioneze chiar dacă urmărirea penală nu fusese începută. Evident că toate cele patru tentative provocatoare, în absenţa săvârşirii faptelor, au eşuat. Rog să se observe că atât legea naţională, Cod procedură penală art. 68 alin. (2), cât şi legislaţia externă nu permit provocările şi nici lăsarea săvârşirii vreunei infracţiuni în scopul de a obţine mijloace de probă. Din cauza unor astfel de abuzuri, statul român a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat, am expus, de la tribuna Parlamentului, numeroase opinii critice cu privire la fapte de corupţie şi ingerinţe în viaţa politică, economică şi socială a ţării, care au privit personalităţi marcante, instituţii, companii străine ori din România, ceea ce în mod cert a deranjat anumite cercuri şi grupuri de interese.

Am obţinut a patra oară consecutiv încrederea concetăţenilor mei, într-o proporţie covârşitoare, alegătorii trimiţându-mă, din nou, în plină anchetă penală, ce aduce mai mult cu provocarea, intimidarea şi actele de poliţie politică, în Parlamentul ţării.

Este un motiv pentru care doresc să exprim adevărul aşa cum este el, să împiedic manipularea, minciuna, delaţiunea şi impostura.