Parliamentary debates

Domnul Sergiu Cosmin Vlad:

Nu este o noutate că mulţi tineri din România pleacă din ţară, cu scopul de a-şi găsi un viitor mai bun. Problema porneşte de la alocarea a doar 3% din PIB-ul României pentru educaţie, pe când media în UE o reprezintă aproape 5%. Părăsirea timpurie a şcolii şi decalajul rural-urban rămân probleme esenţiale pentru dezvoltarea economică şi ameliorarea inegalităţilor în societate. Sistemul educaţional nu ţine pasul cu setul de abilităţi necesare pentru o concurenţă relevantă pe piaţa forţei de muncă, într-o economie modernă.

Investiţiile în învăţământul preşcolar şi şcolar sunt foarte mici, punându-se accent pe învăţământul terţiar ca prioritate naţională. Este foarte greu să ai un învăţământ de calitate universitar, dacă părăsirea timpurie a şcolii, la nivel naţional, constituie 18,1%, îndeosebi fiind afectaţi copiii din mediul rural - 27,1% - şi cei de etnie romă - 77%. Aici mai vreau să atrag atenţia asupra faptului că numai 67,7% dintre toţi studenţii participanţi la examenul de bacalaureat au susţinut acest test şi numărul total de studenţi din 2006 până în 2016 a scăzut cu 17% în România.

Multe măsuri sunt concentrate pe participarea tinerilor în învăţământul universitar, dar nu şi pe calitatea acestuia. Numai 40% dintre studenţii din România declară că sunt satisfăcuţi cu organizarea studiilor şi orarul, facilităţile studiilor şi calitatea predării.

ONU raportează o cifră de 3,4 milioane de oameni care au emigrat, o treime reprezentând tineri. Astfel, România se află în topul ţărilor cu cei mai mulţi emigranţi. Românii plecaţi să muncească în străinătate au în general studii medii sau calificări profesionale, iar numărul emigranţilor români cu studii superioare se situează în jurul cifrei de 950.000 de persoane. În 25 - 30 de ani, realitatea demografică nu va mai permite plata celor care au contribuit anterior la sistemul de pensii.

Anul trecut, România avea 36.000 de studenţi plecaţi peste hotare şi 14.500 de elevi care au declarat că vor să urmeze această cale. Motivele care explică această alegere sunt clare - actuala guvernare nu pune accent pe orientarea profesională, pe încurajarea tinerilor absolvenţi de a rămâne în ţară să muncească, dar se axează pe promisiuni electorale.

Potrivit Strategiei Naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2014-2020, "tinerii înregistrează cea de-a doua rată a sărăciei ca mărime, fiind principalul grup afectat de criza economică". Numărul tinerilor care intră pe piaţa muncii în primul an după absolvire este relativ redus. Legea nr. 292/2011 privind asistenţa socială face referire la dimensiunile incluziunii sociale. Aici se menţionează şi cazul tinerilor care trebuie să beneficieze de suportul necesar realizării potenţialului oricărei persoane, indiferent de experienţa sau de circumstanţele în care îşi desfăşoară viaţa, punându-se accent pe incluziunea din perspectiva economică/ocuparea pe piaţa muncii. Dar, dacă facem o analiză a realităţilor actuale, această lege nu deţine mecanisme eficiente pentru o bună implementare a sa.

Prin acest demers, vreau să atrag atenţia Ministerului Educaţiei Naţionale, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi altor autorităţi responsabile de acest continuu dezechilibru între cererea pieţei de muncii şi oferta universităţilor, consecinţa principală fiind exodul de creiere care nu sunt atraşi şi motivaţi în a-şi continua dezvoltarea profesională la ei în ţară. Consider că trebuie întreprinse măsuri urgente pentru a evita un eventual colaps economic al României în următorii ani.