Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Domnul deputat Petre Ţurlea are cuvântul.

Domnul Popa Nicolae este prezent, de la independenţi? Nu este.

Domnul Udrea Florian nu este. Domnul Petre Naidin este.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Săptămâna trecută, de la acest microfon, bănuiesc că unii dintre dumneavoastră aţi fost deja şi atunci, distinsul nostru coleg, Marton Arpad, afirma că "...pot fi fasciste, extremiste doar partidele ce reprezintă o majoritate etnică". Aşadar, în concepţia colegului nostru, UDMR-ul nu poate fi extremist, pentru că reprezintă o minoritate naţională.

Distinsul coleg a uitat să se ducă la bibliotecă. Iată ce scrie, doamnelor şi domnilor colegi, Dicţionarul enciclopedic, ultima ediţie, volumul II, Bucureşti, 1996, pag.286 - 287: "Fascismul este caracterizat prin naţionalism extremist şi violenţă". Acelaşi dicţionar, la pag.273, consemnează: "Extremism - atitudine a unor curente politice, mişcări politice care urmăresc prin măsuri violente sau radicale să-şi impună programul".

UDMR-ul se încadrează strict în toate aceste definiţii de mai sus. Am etichetat acest partid ca fascist de vreo două ori la această tribună, pentru că se încadrează deci în acele definiţii, folosind "măsuri violente sau radicale pentru a-şi atinge punctele din program".

În acest sens, se pot menţiona:

1) Asasinarea unor români în 1989 - 1990 la îndemnul UDMR.

Cei judecaţi pentru crime au fost apăraţi de avocaţi UDMR-işti, exprimând punctul de vedere al acestui partid.

U.D.M.R.-ul, ca partid, le-a luat apărarea în diverse organisme internaţionale. Acelaşi lucru l-a făcut delegaţia acestui partid la Atlanta - bănuiesc că unii dintre dumneavoastră vă aduceţi aminte - pe 15 februarie 1995, în cadrul convorbirilor tripartite româno-maghiare-americane.

2) U.D.M.R.-ul a condus separarea cu violenţă - aşa cum spune dicţionarul - a şcolilor. Separarea în sine a şcolilor este o măsură radicală.

3) Alungarea românilor, în special a intelectualilor din Harghita şi Covasna, acţiune dirijată de acelaşi partid.

4) Impunerea separatismului pe criterii etnice.

5) Pregătirea paramilitară a unor tineri maghiari.

6) Îndemnul prin presa de limba maghiară la rezistenţă împotriva statului român şi chiar la război civil. Exemplul cel mai recent pe care l-am mai dat săptămâna trecută de la acest microfon este ziarul "Haromszec" din 9 ianuarie 1998, care include articolul: "O paralelă cu Tirolul de Sud".

Aşadar, după cum vedeţi, partidul acesta, U.D.M.R.-ul, se încadrează strict în definiţiile date de dicţionarul enciclopedic român.

Pe de altă parte, nici un partid parlamentar românesc nu poate fi acuzat de asemenea lucruri. Nici unui partid parlamentar românesc nu i se poate aplica definiţiile extremismului şi fascismului.

Concluzia, doamnelor şi domnilor colegi, este una singură: distinsul coleg Márton Arpad trebuie trimis grabnic la bibliotecă. Mersul la bibliotecă este benefic la orice vârstă, chiar pentru deputaţii U.D.M.R.-ului.

Mulţumesc.