Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Petre Şteolea, se pregăteşte domnul deputat Leonard Cazan.

Domnul Petru Şteolea:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi poate are şi un titlu: "Când speranţei i se frâng aripile".

Iniţiativa târzie a Guvernului de a readuce în viaţă zone din ţară unde, datorită unei singure şi unice valenţe a procesului de restructurare a unităţilor economice, aceea a disponibilizărilor masive de personal şi unde lipsesc investiţiile, deci investitorii, a fost luată iniţiativa de legiferare a zonelor defavorizate, iniţiativă luată de voie, de nevoie, bine primită şi cu o oarecare speranţă. Şi aceasta atât din partea investitorilor, cât şi din partea acelora cărora acţiunea guvernamentală de ultim ceas le-a dat o fărâmă de speranţă: locuitorii zonelor defavorizate.

Imediat după declararea a 20 de asemenea zone, şi în special zone miniere, în 10 judeţe ca zone defavorizate, la începutul lunii februarie a.c., mulţi investitori români şi străini şi-au arătat interesele pentru unele din acestea, chiar şi pentru zona Văii Jiului împotriva scepticismului declarat de guvernanţi într-o anumită perioadă.

Până aici, toate bune şi frumoase, însă, după nici 3 săptămâni de la declararea zonelor speciale, Guvernul revine asupra deciziei sale şi, printr-o notă, restrânge suprafaţa onora din acestea. Motivul: aria geografică pe care se întind zonele defavorizate este prea mare. Ca urmare, 33 de localităţi din 5 zone miniere îşi pierd statutul de zone defavorizate. Guvernul a decis să rămână în continuare zone speciale numai localităţile în care îşi desfăşoară activitatea activităţi miniere. În primă instanţă, o decizie logică şi normală în ceea ce înseamnă această activitate, dar există şi alte zone în care monoindustrialul este valenţa vieţii economice şi sociale; aici, Guvernul nu mai vine cu nimic.

După părerea multora, demersurile ulterioare făcute ca jumătate din România să intre în regimul zonelor defavorizate a fost condamnat tocmai de către membri ai Guvernului, dar poate aceasta este o realitate, poate este cazul ca, împreună, reprezentanţi ai guvernelor şi ai autorităţilor locale să tragă o linie, o linie fermă în ceea ce înseamnă definirea tuturor zonelor ţării care se pot declara ca zone defavorizate. Acest lucru este o necesitate.

Guvernul a dat, prin această decizie de care aminteam, încă o dată dovadă de inconsecvenţă şi incoerenţă şi aceasta în condiţiile în care în joc sunt, aşa, pe ultima sută de metri, investitori români şi străini, care, deşi reticenţi faţă de legile româneşti, intenţionează totuşi să investească aici. Intenţia poate s-ar putea schimba în situaţia când legile se schimbă de la o zi la alta.

Este, de asemenea, o incoerenţă în ceea ce înseamnă faptul că, până în prezent, nu s-a emis, aşa cum prevede art.5, alin.2 din Ordonanţa de urgenţă privind regimul zonelor defavorizate, acea Hotărâre de Guvern privind acordarea facilităţilor prevăzute în această ordonanţă. Este şi acesta un semn de întrebare. Dar semne de întrebare sunt multe. O analiză urgentă, concertată, bilaterală, Guvern-autorităţi locale şi emiterea acelei hotărâri de guvern se impune cu acuitate.

Poate se impune şi pentru acele zone, şi este prioritar acest lucru, din judeţul Hunedoara în care efectul, pe de o parte, acela al măsurilor luate până în prezent de a descuraja autorităţile locale să propună Guvernului declararea unor zone ca defavorizate în cazuri justificate şi temeinice, combinat cu efectul de a se amâna luarea unor asemenea decizii îndreptăţite pentru asemenea situaţii, face ca în lista de aşteptare să fie zonele: Poiana Ruscăi pentru minerit, Hunedoara, municipiul Hunedoara pentru siderurgie şi zona Orăştie pentru industria de apărare. Sunt tot zone monoindustriale, dar toate acestea fac ca această stare de lucruri, această incertitudine şi nesiguranţă să domine atât pe investitori, cât şi pe cei care aşteaptă un loc de muncă. Speranţa, mai ales a acestora din urmă, abia mai pâlpâie.

Ar fi cazul, domnilor guvernanţi, ca prin măsuri de corectare a acestei stări de lucruri să redaţi speranţa acestor oameni astfel încât pâlpâirea luminiţei speranţei să nu aibă aceeaşi soartă cu luminiţa de la capătul tunelului pentru imensa majoritate a ...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat, pâlpâiţi şi dumneavoastră 3 minute, vă rog.

Domnul Petru Şteolea:

S-a stins de mult sau poate a intrat într-o eclipsă prelungită, această luminiţă. Ar fi păcat!

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim. Vă rog, domnilor colegi, să vă limitaţi la 3 minute, sunt foarte mulţi înscrişi şi este bine să ia cuvântul toată lumea.