Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul ministru Ioan Mircea Paşcu. Se pregăteşte domnul Damian Brudaşca.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspund în acest mod unui coleg din Cameră, domnul Marian Ionescu, care a ridicat această problemă, legată de industria de apărare.

Am considerat că formula unei declaraţii politice are, să spunem aşa, o anumită greutate comparativ cu formula răspunsului prin această chestiune a interpelării.

Sectorul producţiei de apărare, aşa cum a fost el dezvoltat înainte de 1990, a devenit supradimensionat după această dată, deoarece comenzile de la Ministerul Apărării Naţionale s-au micşorat în limita bugetelor aprobate anual prin Legea bugetului de stat. Diminuarea comenzilor a fost necesară, întrucât şi dimensiunile forţelor armate s-au redus ca urmare a proceselor de restructurare.

De asemenea, exportul de tehnică de luptă s-a redus foarte mult, întrucât România a trebuit să întrerupă comerţul cu arme în zone supuse embargoului de către ONU şi Uniunea Europeană. Totodată, nu trebuie omis faptul că unele din întreprinderile româneşti au fost înfiinţate, sau au fost dezvoltate înainte de anul 1989, pentru a răspunde cerinţelor cantitative ce existau în interiorul fostului CAER, piaţă care a dispărut practic după anul 1990.

Ca urmare, toţi agenţii economici din acest sector au resimţit un recul în ceea ce priveşte producţia specială, fiind necesare măsuri de redimensionare, precum şi conversia la producţie economică.

Intreprinderea mecanică Mija şi Întreprinderea Mecanica Moreni au fost întotdeauna în coordonarea Ministerului Industriei şi Resurselor care a luat măsuri pentru protecţia personalului şi inventarului sectorului industriei de apărare. Măsurile luate de actualul Guvern prin înfiinţarea parcurilor industriale, constituie o dovadă a preocupărilor de a găsi soluţii de relansare a producţiei în aceste societăţi comerciale.

Trebuie să menţionăm şi faptul că, din punct de vedere calitativ, produsele realizate în industria noastră de apărare nu mai corespund în totalitate noilor cerinţe de înzestrare ale armatei. Produsele necesare astăzi forţelor armate trebuie să fie interoperabile cu cele din înzestrarea armatelor ţărilor NATO. Unii agenţi economici autohtoni au înţeles faptul că trebuie să se adapteze cerinţelor beneficiarilor şi nu să impună vânzarea produselor lor, indiferent de calitatea, performanţele sau gradul de interoperatibilitate ale acestora.

Ca urmare, au fost luate măsuri pentru realizarea de produse în colaborare cu firme de prestigiu de pe piaţa internaţională, prin transfer de tehnologie la agenţi economici din România. Alţi agenţi economici au înţeles acest lucru mai puţin.

La solicitarea categoriilor de forţe armate, s-a trecut la stabilirea unor programe majore de achiziţii care să fie realizate de agenţii economici din România în colaborare cu parteneri externi binecunoscuţi pe plan mondial, care au fost de acord cu transferul de tehnologie şi care să asigure asistenţa tehnică necesară.

Speculaţiile care se fac astăzi că a fost importată tehnică de luptă care ar fi putut fi realizată de către întreprinderile româneşti fără tehnologie şi asistenţă externă, sunt luări de poziţie facile, cu iz politicianist. Adevărata stare de lucruri, aşa cum am descris-o mai sus, este şi poate fi controlată de Parlament, prin comisia de specialitate.

Specialiştii Ministerului Apărării Naţionale vă stau la dispoziţie pentru a răspunde tuturor întrebărilor în vederea clarificării punctuale a problemelor. Lansarea de ipoteze sau exprimări generale în acest domeniu nu fac decât să creeze, voit sau nu, o stare de confuzie, iar acum mai mult ca oricând numai de astfel de probleme armata României nu are nevoie. Cu atât mai mult cu cât, de la 1 ianuarie 2001, industria de apărare nu se mai află în responsabilitatea Ministerului Apărării Naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.