Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul deputat Sali Negiat şi ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu, cu voia dumneavoastră.

Domnul Sali Negiat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să fac o intervenţie cu referire la genocidul tătarilor din Crimeea, genocid care a avut loc în cursul anilor, în timpul cât un stat naţional care a fost al tătarilor din Crimeea, Hanatul tătar al Crimeii a fost ocupat de către imperiul rus ţarist şi în decurs de ani întregi până în 18 mai 1944, pe fondul reocupării sovietice a teritoriului Peninsulei Crimeea, un popor întreg a fost deportat şi surghiunit din propria patrie.

După cum se ştie, Hanatul tătar al Crimeii, în 1472, devine vasal al Imperiului otoman. În cadrul Imperiului otoman, Hanatul tătar al Crimeii a făcut parte integrantă din relaţiile internaţionale interstatale, având un rol bine stabilit în partea europeană a Nordului Mării Negre, contribuind la echilibrul geostrategic al acestei zone, fiind o frână în calea expansiunii imperialismului rus.

O dată cu slăbirea Imperiului otoman şi urmare a numeroaselor războaie ruso-otomane, după pacea de la Cuciuc-Kainargi din 1774, Hanatul tătar al Crimeii este scos de sub suzeranitatea otomană şi devine stat independent. Acest lucru era doar o etapă în calea expansiunii imperialismul rus, urmând ca Imperiul Rus Ţarist, prin 1783, să ocupe ce mai rămăsese din acest stat independent, Peninsula Crimeea, stat care, la un moment dat, avea peste 5 milioane de locuitori.

După 1783, încep deportări, strămutări repetate, surghiuniri, încât acest popor cunoscut în istorie prin existenţa sa şi prin rolul său în această parte a Europei, să cunoască ceea ce au cunoscut şi alte popoare sub ocupaţia Imperiului Rus Ţarist.

În 1917, ca urmare a Revoluţiei care a avut loc în acest Imperiu, şi tătarii din Crimeea au reuşit să-şi proclame propriul stat naţional – Republica Tătarilor din Crimeea, dar acest lucru a durat câteva luni, ca, prin diferite tertipuri, noua putere bolşevică a reuşit ca prin chemarea la negocieri a reprezentanţilor noii republici, aceştia să fie arestaţi şi ucişi.

După 1917, urmează ocupaţia sovietică. Se proclamă o aşa-zisă Republică Autonomă a Tătarilor din Crimeea, în care se instaurează puterea sovietică. Şi cei care au trecut de partea sovietică, intelectualitatea acestui popor – al tătarilor din Crimeea – au fost, la rândul lor, în 1928, decimaţi, deportaţi şi surghiuniţi în cele mai neprielnice zone ale Imperiului Rus din Siberia, Ural şi alte zone neprielnice.

Dar, dacă aceste strămutări, deportări şi acest genocid permanent al tătarilor din Crimeea, începând din 1783, nu ar fi fost suficient, pe fondul celui de al doilea război mondial, în timp ce marea parte a acestui popor al tătarilor, peste 80 de mii de tătari crimeeni luptau în cadrul armatei sovietice, soţiile lor, părinţii lor, copiii lor, bătrânii, care încă mai erau în număr de 420 de mii de tătari în Peninsula Crimeea, într-o singură noapte, pe data de 18 mai 1944, au fost chemaţi în locuri bine stabilite, în gări şi zone precis stabilite şi încărcaţi în vagoane pentru animale şi deportaţi în cele mai neprielnice zone din Uniunea Sovietic㠖 în Ural, Siberia, Asia Centrală şi alte locuri neprielnice, cum am mai spus.

Deci, genocidul tătarilor din Crimeea este un fapt mai puţin cunoscut dar, pe fondul destrămării Uniunii Sovietice, acest lucru a ieşit la iveală, cu întreaga sa monstruozitate, în momentul în care motivaţia acestei surghiuniri totale, fapt necunoscut de alte popoare, când o întreagă populaţie este surghiunită din propria patrie, în totalitate, sub sloganul "Crimeea fără tătari", patria lor binecunoscută de secole.

Noi, tătarii din România, ca diasporă a acestei populaţii din Crimeea, suntem alături de această populaţie care a reuşit, prin lupta sa, în ultimii ani ai existenţei Uniunii Sovietice, prin lupta lui Mustafa Gemilef, care a făcut parte din grupul Saharov, şi generalul Grigorenko, în prezent, o parte din această populaţie, chiar în condiţii vitrege, să se reîntoarcă în propria patrie, în Peninsula Crimeea, şi facem apel către guvernele întregii lumi, către parlamentele întregii lumi civilizate ca această problemă să fie cunoscută şi dacă putem să fim în ajutorul acestei populaţii rău încercate de-a lungul istoriei.

Vă mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.