Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Bătrâneţe, haine grele..."

Azilurile de bătrâni sunt, după cum ştim cu toţii, supraaglomerate şi prost întreţinute, numărul lor fiind prea mic în raport cu cerinţele manifestate, iar în cele care există, nu întotdeauna ordinea, curăţenia şi cinstea angajaţilor sunt elemente primordiale.

A obţine un loc în aceste cămine este o performanţă care, dacă este realizată, poate fi considerată demnă de Cartea Recordurilor.

Ştim sau am aflat cu toţii din diverse surse că, pentru a locui într-un cămin de bătrâni, sunt necesare pile şi sume importante de bani. În multe situaţii, bătrânii şi întreţinătorii lor pândesc pur şi simplu dispariţia fizică a unuia dintre locatarii azilurilor pentru a putea obţine un loc. Dacă la toate acestea adăugăm şi faptul că sunt bătrâni neputincioşi rămaşi singuri pe lume sau uitaţi pur şi simplu de rude şi a căror existenţă a devenit, în lipsa unui sprijin, un adevărat calvar, avem radiografia vieţii de pensionar sau bătrân cu care se confruntă o parte din concetăţenii noştri aflaţi la vârsta a treia.

Sunt şi situaţii limită - când semeni de-aşi noştri pe care un destin tragic sau o întâmplare nefericită îi aduce la limita supravieţuirii, singura lor şansă fiind azilele sau căminele de bătrâni. Poate de aceea sunt de acord cu acest aspect, singurul de altfel care este punctat cu realitatea, al reformei sanitare din România, şi anume că acele spitale şi policlinici care urmează să fie desfiinţate să se transforme şi să devină unităţi de asistenţă medico-socială.

În conformitate cu măsurile stabilite, aceste unităţi se vor constitui ca instituţii publice specializate, cu personalitate juridică, care se vor afla în subordinea administraţiei publice locale, unităţi care vor acorda servicii de îngrijire, servicii medicale şi servicii sociale pentru persoanele aflate în dificultate.

Cei care vor beneficia de prestaţiile unităţilor nou înfiinţate provin din rândul persoanelor cu nevoi speciale şi care necesită supraveghere, asistare, îngrijire şi tratament, alături de servicii de inserţie şi reinserţie socială.

A venit timpul şi rândul ca să facem ceva şi pentru aceste persoane. Nu se mai poate trăi cu fraze pompoase şi cuvinte goale, care să nu le asigure nici măcar minimul în supravieţuire.

Este vremea să încercăm să le oferim şi lor, măcar pentru ultima parte a vieţii, liniştea şi căldura unui cămin pe care, poate, nu le-au avut niciodată sau le-au pierdut datorită vitregiilor sorţii.

Nu trebuie să-i marginalizăm, considerându-i paria societăţii, nu trebuie să-i abandonăm sau să-i uităm prin spitale, nu trebuie să-i judecăm pentru viaţa dusă sau drumul ales. Trebuie doar să le acordăm puţină grijă şi atenţie şi să sperăm că şi noi, la rândul nostru, când vom ajunge la anii lor, vom fi răsplătiţi prin aceeaşi bunătate şi căldură sufletească.

Bătrâneţea, doamnelor şi domnilor, ne ajunge odată şi odată pe toţi, indiferent dacă vrem sau nu...

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.