Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la corupţia din România la începutul anului 2004, aşa cum este văzută ea în mass-media din străinătate.

În raportul avansat de Asociaţia Transparency International al Uniunii Europene, publicat în martie 2004, se consideră, referitor la România, că măsurile anticorupţie sunt ineficiente şi vor rămâne astfel atât timp cât "rechinii", marii corupţi, vor rămâne neatinşi.

Conform acestui raport, după anul 2000 s-a înregistrat în România o tendinţă de întărire a capacităţii legislative şi instituţionale de contracarare a corupţiei în majoritatea domeniilor, dar, din păcate, această "tendinţă nu s-a reflectat corespunzător în practica instituţională, limitată fiind doar la sancţionarea corupţilor mici şi mijlocii".

Raportul consideră că este necesar ca autorităţile să-şi îndrepte atenţia către marii corupţi.

Începând din mai 2000, au fost adoptate în România 24 de iniţiative legislative - legi, ordonanţe, hotărâri - care vizau crearea cadrului legislativ pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, dar transpunerea acestora în practică s-a dovedit ineficientă şi concluzia este că percepţia publică cu privire la gravitatea corupţiei în România nu s-a îmbunătăţit în această perioadă (Amnesty International).

Cui se datoreşte acest fenomen? Este uşor de sesizat: direcţionarea acţiunilor anticorupţie către funcţionarii de rang mediu din cadrul structurilor guvernamentale, sau către foştii demnitari, sau mica funcţionărime este evidentă.

Scandalurile de corupţie din ultima perioadă sugerează populaţiei un nivel înalt al cauzelor politice ale corupţiei. Să reamintim scandalul Costea - PDSR, scandalul Consiliului General al Corupţiei, scandalul Vântu, Radu Sârbu, Fane Păvălache, Dan Jiga, Ioan Mureşan, Hildegard Puwak, Şerban Mihăilescu ş.a.

Acestea sunt motive pentru a îndrepta suspiciunile populaţiei către corupţia politică.

Nu toate aceste cazuri au primit o rezolvare, iar, uneori, rezolvarea a fost discriminatorie. Pentru Transparency International, conduita oficială conduce la ideea ca tendinţa puterii actuale este de a lăsa aceste cazuri nelămurite, sau a le subestima gravitatea pentru a nu impieta cu ceva aderarea României la Uniunea Europeană şi cea a alegerilor locale şi generale.

Singura care a avut un rol activ şi susţinut permanent în această problemă a fost presa şi Partidul România Mare. Presa este cea care a jucat un rol deosebit în sensibilizarea opiniei publice şi în forţarea Guvernului să ia unele decizii.

România Mare şi-a expus, prin presa sa, toate problemele legate de corupţie. Asocierea, la presiunile presei, a atitudinii unor diplomaţi străini a subliniat şi mai mult ineficienţa şi chiar impotenţa autorităţilor publice ale Guvernului în rezolvarea acestei probleme grave care subminează autoritatea României în ochii opiniei publice internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi eu vă mulţumesc.