Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Adrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Copiii încep prin a-şi iubi părinţii, pe măsură ce cresc îi judecă şi ... uneori îi iartă" - Oscar Wilde.

Am intenţionat să susţin o declaraţie politică ce s-ar fi intitulat "Flutur fără fluturaş", prin care să îmi exprim indignarea faţă de cochetăria domnului prim-ministru de a-şi asuma, inocent însă, el nefiind anunţat de această iniţiativă, meritele unei eventuale integrări în UE la termen. Acei bani cheltuiţi fără licitaţie, fără a se selecta o fotografie, cum şi-ar fi dorit premierul, fără să i se ceară părerea acestuia, fără ca şeful Agenţiei de Strategii Guvernamentale să poată găsi o poză a guvernului, deşi i-ar fi stat în putere să o facă dacă realmente dorea, fără un mesaj real - deşi tot şeful agenţiei susţine că au făcut acest demers pentru a populariza integrarea în UE -, dar nereuşind decât să se "auto-laude" într-un mod care poate doar ofensa receptivitatea la cacealmale diplomatice a celor care au primit sau vor primi aceşti "faimoşi" fluturaşi, acei bani spuneam, puteau folosi mai degrabă, dat fiind momentul când au fost realizaţi şi împrăştiaţi, pentru a se face o campanie guvernamentală pentru prevenirea gripei aviare. Pentru care nu s-a făcut nimic de acelaşi gen! Strategic, aş zice! Nici măcar nu s-a stabilit - şi vă spun că am căutat atât pe site-ul ministerului sănătăţii, pe cel al autorităţii naţionale sanitar-veterinare şi la toţi cei implicaţi - o listă (deşi ziarele şi producătorii sau importatorii - spun că ar exista una) a produselor dezinfectante ce trebuiesc utilizate în focarele depistate şi modul concret în care acestea se pot găsi (mai ales în situaţiile de criză) şi modul în care trebuiesc utilizate. Scandalurile că soluţiile utilizate sunt improprii au existat la Constanţa încă din octombrie 2005, deci de acum şase luni, şi iată, revin acum, în ţară, identic. Dar nu este necesar, strategic vorbind, ca aceste lucruri să fie popularizate, pe când poza domnului Tăriceanu (neînsoţită însă de echipa guvernamentală sau de poza lui Năstase şi a celorlalţi premieri care au contribuit la eforturile pre-aderare - măcar în penumbra premierului) cu un mesaj care sincer lasă de dorit, luând în seamă motivaţiile declarate de cei ce l-au creat, se pare că merită!

Dar am decis că ziua internaţională a copiilor merită cu mult mai mult atenţia noastră. Copiii reprezintă viitorul nostru. Pentru copiii noştri, fiecare dintre noi, facem totul. Copiii din România sunt copiii acestei ţări, ai ţării noastre şi, din acest motiv, trebuie să facem totul pentru ei. Sau măcar totul pentru a le pregăti lor şi copiilor lor un viitor care să se ridice la înălţimea speranţelor de acum, ale tuturor.

Stimaţi colegi,

Conform statisticilor existente, situaţia în acest moment, în ţara noastră, este îngrijorătoare. Rata natalităţii şi, în plus, rata fertilităţii sunt în scădere. Mortalitatea infantilă are cote alarmante, plasând România la mare distanţă de ţările europene, mai ales datorită mortalităţii din mediul rural, dar nu numai. Migraţia externă care, probabil, va creşte după integrarea în UE, are deja un mare impact negativ asupra numărului populaţiei din România.

În zilele noastre, cuplurile pun conceperea unui copil la concurenţă cu împlinirea unei cariere, achiziţionarea unei case şi a unei maşini, practic cu îndeplinirea dorinţei de a reuşi să răzbească în viaţă, iar costul unui copil este într-o reală creştere, ceea ce îi sperie pe eventualii posibili părinţi. Adăugat la tot ce am spus mai sus, viitorul nu arată prea grozav.

În plus, starea de sărăcie a populaţiei conduce la o altă mare problemă a copilului român de azi - starea sa de sănătate, care nu este prea grozavă încă de la naştere. Greutatea medie a nou-născuţilor din România, conform statisticilor, a scăzut în ultima vreme îngrijorător, bebeluşii noştri fiind sub media celor din Europa. Cel puţin jumătate din copiii de 3-5 ani sunt anemici.

Însă ministerul sănătăţii consideră că laptele praf trebuie alocat sugarilor doar pentru cazuri anume, restul ajungând să folosească ceea ce părinţii îşi pot permite - lapte de vacă sau lapte praf standard, care provoacă micuţilor tulburări digestive şi anemii. Din păcate, starea de sănătate precară a celor mici îi face să fie ulterior sensibili şi predispuşi la boli.

Când cresc, apare o altă serie de probleme, dat fiind faptul că părinţii nu fac faţă cheltuielilor presupuse de sistemul de învăţământ. Este trist că unele familii îşi trimit copiii la şcoală doar pentru că altfel ar pierde alocaţia. Iar când aceasta nu mai este, şcoala nu mai are rost. De aceea vedem atâţia copii muncind în diverse locuri, munca acestora, la negru, fiind deseori un abuz aproape neobservat de către nimeni. Prostituţia şi infracţiunile produse de minori sunt cazuri frecvente. Incidenţa abuzurilor asupra minorilor, de asemenea, uneori cu "aportul" unor adulţi din anturaj, este îngrijorătoare.

Asistenţa socială şi copiii institutionalizaţi au fost şi sunt o cerinţă prioritară impusă de Uniunea Europeana pentru integrare, România, din păcate, fiind cunoscută în străinătate ca o ţară plină de copii abandonaţi, cerşetori sau aurolaci, copii instituţionalizaţi abuzaţi sau trataţi cu nepăsare.

Consider că singura soluţie pentru a crea copiilor noştri o viaţă mai bună ar fi o reformă concretă şi eficientă în toate domeniile, care să soluţioneze în primul rând sărăcia populaţiei, să dezvolte un sistem educaţional şi un sistem de sănătate just, să ofere sprijin tinerelor familii şi să ofere sprijin tinerilor absolvenţi, pentru a reduce şi preveni plecarea acestora din ţară. Pentru că altfel, vom deveni o ţară de pensionari săraci, bolnavi şi uitaţi de lume şi vreme.

Banii pentru fluturaşii premierului puteau fi folosiţi pentru a dota bibliotecile şcolare din mediul rural cu cel puţin 8-10.000 de cărţi. Sau pentru a cumpăra copiilor sinistraţi ceva. Orice! De la mâncare până la cărţi, rechizite sau hăinuţe. Numai să nu primească de la prefectură o felicitare care le spune la final "Sunt convins că, începând cu 2007, aceste eforturi vor fi răsplătite pe măsură."

Şi, dacă nu vor fi, domnule prim-ministru, vă mai asumaţi răspunderea?

Vă mulţumesc.