|
Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Restaurantul". Una din legendele care s-a născut din asprele raporturi ale navigatorilor cu marea este cea a "Olandezului zburător". Subiectul, preluat şi de Wagner în opera cu acelaşi nume, se referă la un căpitan olandez care jurase că va naviga în jurul Capului Bunei Speranţe, chiar dacă îi va lua o viaţă întreagă acest lucru şi chiar mai mult. Condamnat de diavol să navigheze la nesfârşit, are voie să debarce de pe corabia fantomă, pentru scurt timp, la fiecare 7 ani, căutând acea femeie a cărei dragoste adevărată îl va izbăvi de blestem. Frumoasă şi plină de semnificaţii legendă. Provenit profesional din acelaşi mediu marin, preşedintele Traian Băsescu nu este nici fantomatic, precum nava batavului, nici dornic de a se izbăvi de vreun blestem. Este viu şi natural, creator la rândul său al unui alt personaj în curs de "legendizare" - preşedintele jucător. Din această ipostază autoasumată emite aprecieri, judecăţi de valoare, comparaţii surprinzătoare şi "memorabile". Ultima asemenea ispravă s-a petrecut în urmă cu câteva săptămâni, când pe un post de televiziune se străduia să ne explice, aidoma eroului lui Bacalbaşa, ce este Uniunea Europeană şi ce va să zică ea. Ar fi putut recurge la o comparaţie sau, de ce nu, la o metaforă din specificul meseriei sale. Iată, de exemplu, intrarea în Uniunea Europeană poate fi asemuită cu acceptarea unei nave mai mici şi mai necăjite în ansamblul unei flote puternice, majestuoase şi, de ce nu, îngăduitoare? Dar cum atunci când aude de flotă fuge de acest termen, ca o tenebroasă creatură de tămâie, s-a inspirat dintr-o lume pentru care deţine expertiza: restaurantul. Chiar dacă de 5 stele, Uniunea Europeană - în viziunea domniei sale tot un local de alimentaţie publică rămâne. Evident, intri, comanzi, consumi, iar dacă nu plăteşti, nu-i nimic, vei pierde doar respectul comesenilor, ba, mai mult, nu vei fi dat afară cu argumente de tip Potcoava. Originală şi idilică viziune. "Subtilă" şi "onorantă" comparaţie pentru cea mai reuşită construcţie politică şi economică a Europei ultimelor secole. Nu mai suntem de mult nici surprinşi, nici consternaţi, nici măcar interesaţi de panseurile prezidenţiale. Stilul e omul, iar omul e preşedinte. Restul e politică - de birt, de cârciumă, de restaurant... Mulţumesc.
|