Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Vasile Soporan, se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint declaraţia politică intitulată "Încălzirea globală şi acţiunile Parlamentului".

Astăzi, pe lângă dezbaterile politice curente legate de introducerea moţiunii de cenzură şi de punerea în discuţie a scenariilor posibile privind viitoarele modalităţi de guvernare, există şi posibilitatea de a face linişte şi a duce gândurile şi proiectele serioase spre un alt tratament şi comportament faţă de gazda noastră globală, Pământul, în care ecoeficienţa să conducă spre o nouă clasificare a valorilor, iar pericolele reale să-şi găsească începutul rezolvării, pentru ca timpul să nu fie iremediabil pierdut pentru omenire.

De ce astăzi o asemenea discuţie? În primul rând, pentru că situaţia o cere şi, în al doilea rând, pentru că astăzi, 5 iunie 2007, se împlinesc 35 de ani de când la Stockholm, Conferinţa pentru sănătate umană organizată sub egida Naţiunilor Unite, a stabilit ca ziua de 5 iunie să devină Ziua Mondială a Mediului, în sensul încurajării şi promovării acţiunilor menite să protejeze mediul înconjurător.

An de an, temele puse în discuţie cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului au abordat probleme vitale ale omenirii, printre care, în 2006-2007: "Deşertul şi deşertificarea", "Să nu lăsăm ca zonele aride să se deşertifice", "Topirea gheţarilor- un subiect fierbinte". Aceste teme sunt legate de recunoaşterea faptului că procesele amintite sunt legate de un fenomen complex, acela care produce încălzirea globală şi o schimbare majoră şi dramatică a climei.

Având în vedere consecinţele prezentate de specialiştii domeniului, printre care aş aminti: pierderi de pământ datorită creşterii nivelului mărilor prin topirea gheţarilor şi încălzirea oceanelor, amplificarea circuitului apelor la nivel global, îndesirea evenimentelor meteorologice extreme - tornade, ploi torenţiale, inundaţii, secetă, întinderea deşerturilor, pierderi teritoriale, refugiaţi ecologici, modificarea vegetaţiei, posibile distrugeri masive ale stratului de ozon, propun colegilor din Parlament şi din instituţiile abilitate o analiză serioasă asupra modului în care România este pregătită pentru a face faţă noilor provocări la care este supusă.

Nu cred în măsuri de azi pe mâine şi în acţiuni festiviste, care pot să rezolve probleme de o asemenea amploare. Cred însă în semnalele de alarmă adresate politicienilor şi instituţiilor de decizie, care afirmă că liderii au mai puţin de 10 ani pentru a se lua măsuri drastice pentru prevenirea dezastrelor globale determinate de efectul de seră, care determină schimbarea climaterică majoră.

Analizând campania electorală dusă în Franţa pentru poziţia de preşedinte al republicii, am constatat că în cadrul programelor şi al dezbaterilor s-a acordat o atenţie deosebită mediului, unele din soluţiile propuse fiind interesante şi pentru România. Aş aminti câteva dintre ele: susţinerea masivă a energiilor regenerabile pentru a se asigura o pondere de 20% din consumul total energetic până în 2020; generalizarea izolărilor clădirilor şi asigurarea măsurilor pentru economisirea energiei; condiţionarea noilor autorizaţii de construire prin adoptarea până în 2012 a normelor legate de asigurarea celor mai înalte performanţe energetice; dezvoltarea şi modernizarea transportului colectiv; instaurarea adevăratelor costuri ale transporturilor rutiere de mărfuri prin negocierea unei ecoredevenţe pentru descurajarea transportului rutier în favoarea transportului feroviar, maritim şi fluvial; încurajarea ecoindustriilor printr-un t.v.a. cât mai aproape de zero; încurajarea politicilor de achiziţii publice ecoresponsabile, acest lucru însemnând înaltă calitate a indicatorilor de mediu pentru clădirile publice ale statului, aprovizionarea cantinelor publice cu produse bioecologice, folosirea autovehiculelor ecologice pentru instituţiile publice, utilizarea biomasei sau energiei solare pentru încălzirea clădirilor publice; defiscalizarea integrală a biocarburanţilor; încurajarea agricultorilor pentru producerea de energie din resurse regenerabile, aici intrând biomasa, agrocarburanţii, biogazul, fermele eoliene; promovarea creării unei agenţii mondiale a mediului, abilitată cu instrumente eficiente în urmărirea asigurării eficienţei măsurilor stabilite de organismele internaţionale; taxarea suplimentară a produselor importate din ţările care nu s-au supus obligaţiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în funcţie de cantitatea de CO₂ emisă pentru producerea lor.

În acelaşi cadru, în calitate de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, aş dori să vă prezint preocuparea Comisiei de cooperare şi dezvoltare pentru problemele legate de dezvoltarea durabilă, protecţia mediului şi resurselor energetice. Aş aminti în acest sens câteva din temele dezbătute în cadrul instituţiilor spaţiului francofon: gestiunea deşeurilor, în 2006, defrişarea pădurilor, în 2005, perspectivele energiei regenerabile, în 2005, aprovizionarea cu apă, în 2003, dezvoltarea, securitatea alimentară şi demografia, în 2003, securitatea alimentară, în 2002.

Din motivele amintite anterior şi pentru că şi România resimte efectele încălzirii globale, consider că este necesar ca la nivelul Parlamentului României să se creeze o comisie sau un grup de lucru care să abordeze problematica schimbărilor climatice şi să structureze de urgenţă împreună cu instituţiile guvernamentale un plan naţional de acţiune împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.