Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Se pregăteşte domnul deputat Kelemen Hunor, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O declaraţie o voi depune doar în scris, iar pe cealaltă o voi prezenta verbal.

Cu această ocazie, deja pot să prezint şi eu în faţa opiniei publice prima dovadă a unei guvernări dezastruoase: guvernarea Tăriceanu.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Sărăcia, "boală" grea".

În concepţia unora, "sărăcia este ereditară". Altfel, nu îmi explic cum un aviz semnat de Executiv spune că "majorarea alocaţiei poate avea şi efect nedorit asupra creşterii numărului de copii în familiile sărace".

De unde a ajuns Guvernul Tăriceanu la această concluzie? Ei, bine, în urmă cu câteva săptămâni, 8 parlamentari au iniţiat un proiect legislativ prin care se doreşte majorarea alocaţiei de stat pentru copii, până la 200 de lei.

Nimic rău în asta, numai că susţinătorul înflăcărat al creşterii natalităţii - Guvernul Tăriceanu - nu se arată prea entuziast de această majorare.

Punctul de vedere semnat de însuşi prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu arată că suma "fabuloasă", în ghilimele, evident, spun acest lucru, de 200 de lei, va încuraja familiile sărace să aibă cât mai mulţi copii.

Dar oare copiii proveniţi din familiile sărace nu sunt tot oameni? Oare ei, la rândul lor, nu constituie populaţia activă a acestei ţări, populaţie care, de altfel, se află într-o continuă scădere. Sau poate că premierul Tăriceanu crede că sărăcia este ereditară.

Ei, bine, domnule ministru, vă înşelaţi: sărăcia nu este nici boală cronică, nici boală ereditară. Ea există peste tot în lume. Întocmai aceşti copii, pe care dumneavoastră îi discriminaţi, constituie pătura majoritară a societăţii româneşti.

Aceşti copii, cărora dumneavoastră nu vreţi să le daţi 200 de lei, vor pleca mai târziu în străinătate, pentru ca mai apoi să investească zeci de milioane de euro în ţară. Ei sunt, domnule ministru, cei care străbat zilnic, încă, din păcate, zeci de kilometri pentru a ajunge la şcoală, deoarece nu au un mijloc de transport, care să le asigure deplasarea. Ei sunt cei care învaţă la lumina lumânării şi tot ei sunt cei care vin cu cornul şi laptele acasă, pentru a le împărţi cu fraţii mai mici.

Domnule prim-ministru, dacă consideraţi că cei 200 de lei vor face minuni în familiile nevoiaşe, vă înşelaţi. Aceşti bani vor ajunge cel mult pentru rechizite şcolare şi asigurarea unei mese calde pe zi.

Cum este posibil ca Executivul să expună o asemenea părere discriminatorie într-un document oficial? Tocmai acum, când tendinţa ultimilor ani arată că natalitatea s-a situat sub nivelul mortalităţii şi a avut ca drept consecinţă un spor negativ asupra populaţiei. Rata natalităţii a scăzut la 9,9 născuţi vii la mia de locuitori, pe când rata mortalităţii a crescut cu 11,7 decedaţi la mia de locuitori.

Iniţiativa, de altfel, oarecum populistă a celor de la P.S.D., nu este, evident, una pe placul premierului, care şi-a dat seama că vistieria este goală, şi atunci a hotărât să-şi îndrepte neputinţa spre cei mai amărâţi dintre semenii noştri.

De altfel, se pare că discriminarea este boală grea în actualul guvern şi nici nu mă mai miră faptul că un ministru vrea să-i trimită pe rromi în deşert, atât timp cât şeful lui doreşte ca cei săraci să nu mai aibă copii, că vorba aia, "consumă mult şi fac puţin".

Până când actualul guvern nu îşi va "trata" erorile, şi cel mai probabil că asta nu se va întâmpla niciodată, închei această declaraţie politică în speranţa că cei săraci vor deveni bogaţi, iar cei bogaţi, săraci cu duhul, se vor trata.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.