Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Constantin Dascălu.

Domnul Constantin Dascălu:

Declaraţia mea politică de astăzi se referă tot la presă: "Mai este mass-media a patra putere în stat?"

Stimaţi colegi,

Cu siguranţă, fiecare dintre noi are un răspuns diferit la această întrebare, însă şi mai sigur decât atât este faptul că tuturor ne-ar plăcea ca mass-media să-şi asume acest rol şi responsabilitatea ce vine o dată cu aceasta, şi anume aceea de a constitui un aparat neutru de direcţionarea dezbaterilor publice şi de difuzarea ideilor, de informare publică corectă şi de educare specializată a publicului.

În contextul zilelor noastre de criză a economiei şi implicit a politicului şi socialului, oamenii resimt din ce în ce mai puternic dorinţa de a fi informaţi şi-şi îndreaptă atenţia către toate mijloacele de comunicare în masă, în special către mass-media şi se aşteaptă ca aceasta să fie un pilon al societăţii contemporane.

Se pun, aşadar, următoarele întrebări: este capabilă mass-media de a susţine şi a accelera procesul de reconstrucţie a economiei mondiale? Poate mass-media să transforme criza de la nivelul publicului în speranţă, prosperitate şi noi oportunităţi? În ce măsură subiectele mediatizate sunt pertinente prin importanţa lor capitală pentru societate şi pentru condiţia umană.

Tocmai la astfel de întrebări şi-a propus să răspundă cercetarea care face subiectul acestei declaraţii şi care este parte componentă a proiectului "Autoreglementarea mass-media" din România realizat în anul 2009 la iniţiativa "Active Watch", Agenţia de Monitorizarea Presei şi a Centrului pentru Jurnalism Independent.

De fapt, au fost desfăşurate două tipuri de cercetări: una cantitativă, având drept public jurnaliştii din redacţiile de presă scrisă şi din redacţiile de audio-vizual; una calitativă, având drept subiecţi experţi media şi public specializat, iar obiectivele acestora au constat în identificarea opiniilor şi atitudinilor respondenţilor cu privire la situaţia actuală a presei din România.

Un astfel de demers ar fi fost mult mai mult decât binevenit, mai ales că în ultimii ani dezbaterile pe teme legate de etica presei şi de bunele practici jurnalistice au devenit tot mai vizibile în spaţiul public, ieşind din spaţiul academic şi trecând dincolo de nivelul breslei. Din ce în ce mai multe voci din public susţin necesitatea unui act jurnalistic mai curat, iar reacţia clasei politice evoluează de la reglementarea agresivă, prin lege restrictivă, la solicitări de auto-reglementare ca alternative viabile la lege.

Cu toţii ştim că presa poate să contribuie la dezvoltarea economică a unei ţări, dar succesul ziarelor, al posturilor de radio şi de televiziune în stimularea dezvoltării depinde de independenţa şi calitatea acestora, de capacitatea lor de a atrage o audienţă largă, de a reprezenta vocea prin care cetăţenii se pot face auziţi şi de a contribui la realizarea consensului public necesar pentru producerea unei evoluţii.

În exercitarea tuturor acestor roluri, presa întâmpină mari probleme în ceea ce priveşte respectarea deontologiei, fapt pe care înşişi jurnaliştii şi experţii media îl admit în cadrul cercetării în discuţie, în sensul că doar 32% dintre respondenţi consideră că normele jurnalistice sunt respectate în practică, şi, deşi 70% dintre subiecţi au fost de acord în foarte mare sau în mare măsură cu afirmaţia "o lege a presei ar îmbunătăţi calitatea actului jurnalistic", ideea unei reglementări a presei printr-un cadru legislativ a fost respinsă total. Motivaţia lor a fost că o lege ar putea îngrădi libertatea de exprimare a jurnaliştilor.

În plus, atât experţii media, cât şi publicul specializat sunt sceptici cu privire la posibilitatea realizării autoreglementării din cauza dezinteresului patronilor de media, neîncrederii în iniţiatorii încercărilor de autoreglementare, convingerii că niciun for de autoreglementare nu va întruni încrederea întregii bresle. Aşadar, deşi sunt nemulţumiţi de presa actuală şi de felul în care ziariştii respectă normele etice, aproape toţi respondenţii au declarat că sunt tentaţi să îşi dorească o lege strictă pentru ca presa să nu mai încalce deontologia, dar că o astfel de lege este foarte periculoasă pentru libertatea de exprimare - 35% dintre respondenţi au fost de acord în foarte mare sau în mare măsură cu afirmaţia "o lege a presei ar conduce la îngrădirea libertăţii presei".

În lipsa unei astfel de legi şi în condiţiile unei libertăţi neîngrădite, presa este, conform aceluiaşi studiu, superficială, în căutare de senzaţional şi mizează pe vulgarizarea informaţiei. Cele mai des încălcate norme, din punctul de vedere al respondenţilor, sunt: dreptul la viaţa privată (fotografiile persoanelor publice făcute în casă) şi dreptul la imagine (persoane denigrate fără dovezi; persoane aflate în situaţii defavorizate), iar motivele încălcării unor astfel de norme sunt: dorinţa de a publica foarte repede informaţia, presiuni economice şi politice, politica redacţională, dorinţa de senzaţional şi obţinerea de avantaje personale.

În aceste condiţii, cele mai importante valori şi principii jurnalistice - informarea corectă, buna-credinţă, profesionalismul, verificarea informaţiei măcar din două surse, verificarea surselor, cunoaşterea foarte bună a domeniului în care lucrează - nu sunt internalizate şi valorificate optim de către majoritatea ziariştilor. Cauza cea mai des invocată privind încălcarea normelor jurnalistice este legată de presiunile politice - 60% dintre respondenţi spun că este una dintre cele mai frecvente cauze. De asemenea, insuficienta pregătire a jurnaliştilor este o cauză frecventă a încălcării normelor, mai ales din punctul de vedere al jurnaliştilor din presa cu acoperire naţională. Pe de altă parte, jurnaliştii din presa locală menţionează mai des influenţa patronatului drept cauză a încălcării deontologiei.

În acelaşi studiu, au fost cercetate şi soluţii ale creşterii nivelului de respectare a deontologiei şi posibile sancţiuni. Chiar dacă cea mai des întâlnită cauză a încălcării normelor este legată de presiunile politice, cea mai des întâlnită soluţie pentru respectarea deontologiei este pregătirea profesională a jurnaliştilor - 71% dintre respondenţi propun această soluţie. Aproape jumătate dintre subiecţi spun că specializarea jurnaliştilor pe domenii ar fi o soluţie bună pentru creşterea respectării deontologiei, iar aproape 40% afirmă faptul că o lege a presei este o soluţie viabilă, în timp ce doar o treime dintre respondenţi văd drept soluţie un cod deontologic al breslei şi un organism de implementare.

în ceea ce priveşte sancţiunile, pentru toţi respondenţii este absolut necesar ca jurnaliştii să fie sancţionaţi atunci când încalcă drepturile persoanelor sau instituţiilor despre care scriu - 73% dintre aceştia preferă obligarea la corectarea erorii şi 42%, obligarea la publicarea de scuze. Cu toate acestea, nu ştiu câţi dintre noi am avut ocazia să citim în presa scrisă, de exemplu, un articol în care un jurnalist să corecteze o eroare prealabilă sau să-şi ceară scuze public pentru prejudicierea imaginii unei persoane. Totuşi, o parte dintre persoanele care au răspuns întrebărilor spun că se constată o îmbunătăţire în ceea ce priveşte profesionalizarea ziariştilor faţă de anii precedenţi, mai ales în domeniul juridic.

În contextul în care majoritatea respondenţilor sunt de părere că este nevoie mai degrabă de autoreglementare şi mai puţin de reglementare printr-un cadru legislativ, un mix între autoreglementarea în redacţii şi un for unic la care să adere toate instituţiile media pare soluţia găsită de majoritatea participanţilor la cercetare. Soluţia autoreglementării nu este refuzată, însă este considerată irealizabilă datorită dezinteresului patronatelor de a intra într-o astfel de convenţie ce le-ar afecta propriile interese, lipsei credibilităţii celor care au iniţiative de autoreglementare, imposibilităţii creării unui organism care să asigure controlul şi să aplice sancţiunile din cauza faptului că nu există persoane suficient de credibile care să-1 administreze, şi datorită experienţei încercărilor nereuşite de a crea un organism de autoreglementare şi un cod deontologic.

În ceea ce priveşte iniţiativele de până acum, jurnaliştii cred că Clubul Român de Presă (CRP) nu a reuşit încă să se impună, iar codul lui ar trebui îmbunătăţit. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) are un rol important, dar nu este foarte eficient, pentru că televiziunile îşi fac calcule clare în privinţa amenzilor primite de la CNA pentru nerespectarea normelor: publicitatea aduce mai mulţi bani decât amenzile. O parte dintre respondenţi şi-ar dori un organism similar cu CNA pentru presa scrisă, iar alţii consideră că un astfel de organism este periculos pentru libertatea de exprimare. Aşadar, problema este conştientizată atât de către cei care activează în domeniu, cât şi de publicul căruia i se adresează media, însă se fac paşi timizi în direcţia îmbunătăţirii actului jurnalistic.

În acest sens, doresc ca prin intermediul celor prezentate să suscit interesul şi preocuparea forurilor abilitate în acest domeniu să vegheze ca fiecare om de presă să respecte codul deontologic, în caz contrar, să ia măsuri pentru a nu mai exista abateri de la principiile meseriei, totul pentru un act jurnalistic "mai curat". Menţionez şi insist asupra faptului că suntem adepţii autoreglementării, tocmai pentru a respecta dreptul la libera exprimare şi independenţa presei şi de aceea fac un apel către toate companiile de media să recurgă la această soluţie, pentru ca viitoare cercetări de acest gen să aducă în atenţia opiniei publice rezultate pozitive. Dorim să nu ne mai întrebăm "unde începe şi unde se termină influenţa mass-mediei?", ci să apreciem faptul că zilnic avem ce învăţa de la specialiştii media şi că presa are un rol foarte important în educarea copiilor noştri.

Nu ne rămâne decât să aşteptăm ca activitatea mass-media să ne răspundă pozitiv şi cât mai curând la întrebările: Poate societatea să se bazeze pe informaţiile prezentate de mass-media pentru a avea o viziune clară şi adecvată realităţii asupra evenimentelor de importanţă capitală pentru ea? Va reuşi presa să fie un partener de încredere în lupta pentru reconstrucţia economiei mondiale? şi nu în ultimul rând: va reuşi mass-media să ne demonstreze că-şi merită titulatura şi rolul consacrat de a patra putere în stat?