Parliamentary debates

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Imigranţii români se lasă aşteptaţi în Marea Britanie"

Aruncând o simplă privire asupra ultimelor luni ale anului 2013, vedem că atât politicienii, cât şi presa britanică au ţinut să trimită o serie de avertizări referitoare la afluxul de români în Marea Britanie, începând cu luna ianuarie 2014, ca urmare a liberalizării pieţei muncii în nouă state membre ale Uniunii Europene. Aceste campanii au fost lansate însă fără a avea probe solide. Susţin acest lucru pe baza faptului că cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării noastre care aleg să meargă în Marea Britanie o fac pentru a munci, şi nu pentru a beneficia de o serie de ajutoare.

Mare a fost surprinderea atunci când s-a constatat că "hoardele" de imigranţi români şi bulgari au întârziat să apară şi marea invazie nu s-a materializat, rămânând astfel doar un subiect de tabloid. De aici reiese în mod clar că isteria provocată în jurul liberalizării pieţei muncii nu a fost corect fundamentată, iar efectele preconizate au depăşit proporţiile realităţii.

Deşi situaţia este aceeaşi în nouă state membre ale Uniunii Europene, doar britanicii au fost convinşi de faptul că graniţele ţării le vor fi luate cu asalt de românii care doresc să profite de pe urma sistemului social. În tabloide au fost vehiculate chiar cifre de 5.000 de români şi bulgari care urmau să ajungă în Regat în prima săptămână a anului 2014, cea mai mare temere fiind provocată de romi. Nu pot să nu remarc sentimentele de ură şi dispreţ pe care locuitorii Marii Britanii au considerat de cuviinţă să şi le exprime public. Unde sunt oare libertăţile Uniunii Europene, accesul pe piaţa muncii şi în sistemul asigurărilor sociale? Pot doar constata cu stupoare că acestea au fost umbrite de resentimente şi de ideea unor restricţii pentru români şi bulgari. Acum trebuie să realizăm că am ajuns în punctul în care este mai mult decât necesar să ne apărăm valorile prin reacţii în faţa atacurilor lansate de peste hotare şi să nu mai plecăm capul în faţa ţărilor occidentale.

Cu siguranţă temerile invocate în presa britanică nu sunt neapărat cele reale. Nu pot fi de acord cu faptul că acestea se referă doar la presiunile pe ajutoarele sociale sau la infracţiunile pe care cetăţenii ţării noastre se presupune că le săvârşesc.

Dacă luăm exemplul real al Suediei şi al Finlandei, observăm că ideea fraudării sistemelor sociale este doar un mit. Aşa cum în Suedia. care a liberalizat accesul la muncă pentru români şi bulgari în anul 2007 şi care are unul dintre cele mai generoase sisteme sociale, nu a avut loc nicio "invazie", iar Finlanda nu s-a confruntat cu "asaltul hoardelor", nici ţara lui Shakespeare nu va avea probleme de această natură.

Marea nelinişte a locuitorilor din Regat este cu siguranţă legată de muncă şi inclusiv de concurenţa la locul de muncă, deoarece conştientizează faptul că românii sunt dispuşi să depună mari eforturi fizice şi intelectuale, acceptând o remuneraţie mult mai mică în raport cu meritele cuvenite. Acest lucru ar reprezenta realul pericol pentru cei care sunt obişnuiţi să desfăşoare o activitate destul de lejeră în schimbul unor sume fabuloase, având un impact major asupra sistemului concurenţial la locul de muncă.

Deşi nu putem trece cu vederea atitudinea pe care britanicii au hotărât să o afişeze faţă de noi, ar trebui să fim preocupaţi mult mai intens de căutarea şi găsirea soluţiilor pentru oprirea vulcanului de sărăcie care a erupt peste ţara noastră şi care ne alungă spre occident pătura cea mai largă, care cuprinde atât tineri educaţi şi bine pregătiţi din punct de vedere profesional, dar şi studenţi care reprezintă motorul dezvoltării economice al statului nostru. Ar trebui să ne doară faptul că într-o Românie şi aşa îmbătrânită rămânem fără populaţie, şi să reacţionăm prin depunerea de eforturi pentru păstrarea acasă a oamenilor care ne dovedesc în fiecare zi că dispun de o pregătire temeinică.