Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Şomajul, o problemă asumată"

Este cunoscut faptul că, ori de câte ori indicii sărăciei, adică suma dintre rata şomajului şi cea a inflaţiei, au valori ridicate, putem fi siguri că aceştia vor candida la locul întâi în ierarhia problemelor societăţii.

Atunci când şomajul şi inflaţia sunt mari, ele devin pentru orice guvern prioritate naţională. Când au un nivel scăzut, ele dispar practic de pe lista problemelor de soluţionat. Pe de altă parte, experienţa economiei mondiale demonstrează că nu vom putea elimina niciodată complet şi definitiv şomajul.

Studiile efectuate în decursul timpului de către factorii responsabili au conturat câteva caracteristici-cheie ale şomajului, identificate, desigur, şi în economia noastră: există diferenţe ale ratei şomajului între grupuri definite după vârstă sau experienţă, iar pe piaţa muncii există o mare mobilitate, concedierile sunt numeroase în timpul crizei, aşa cum s-a văzut şi în timpul actualei, iar demisiile voluntare sunt mai frecvente în timpul expansiunii economice. În perioadele de boom economic, majoritatea celor care devin şomeri într-un mod accidental rămân astfel doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Aceste consideraţii sunt necesare pentru a înţelege mai bine cum se poate combate şomajul.

Mulţi dintre dumneavoastră aţi "înfierat" cu "mânie", de la această tribună, curajoasele măsuri de politică luate de guvern. Dar haideţi să vedem mai clar ce înseamnă, de fapt, să fii şomer în România de azi, într-o ţară integrată şi parte a unei lumi globalizate?

Un şomer este definit ca fiind o persoană care nu lucrează, dar care, şi aici accentuez, şi-a căutat de lucru în mod activ în ultimele patru săptămâni, care aşteaptă într-un mod constructiv să se prezinte la serviciu după o perioadă de întrerupere, sau care aşteaptă activ să se prezinte la un nou loc de muncă în perioada imediat următoare.

Cerinţa de a fi căutat în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni este absolut obligatorie, şi ea testează dorinţa reală şi activă a persoanei respective de a munci. Nu este suficient ca ea doar să pretindă că face acest lucru sau să fie interesată exclusiv de oferte de serviciu întâmplătoare sau preferenţiale. Dar oare câţi dintre cei aflaţi într-o astfel de situaţie procedează sau gândesc aşa?

Degeaba unii răuvoitori încearcă să arate cu degetul! Ştim cu toţii foarte bine că în fiecare moment există în orice economie, oricât de dezvoltată şi de stabilă ar fi ea, un număr dat de şomeri, acesta scăzând sau crescând succesiv. Piaţa forţei de muncă se află deci într-o continuă schimbare şi ea trebuie privită clar în ansamblul şi dinamica ei. Funcţionarea normală a pieţei muncii are loc atunci când există un şomaj natural a cărui rată corespunde folosirii integrale a forţei de muncă.

Nici măcar unul dintre cei care ştiu doar să critice, nu se întreabă de ce mulţi compatrioţi de-ai noştri raportează că sunt în căutarea unui serviciu chiar şi atunci când ei au un interes minim în găsirea lui. De exemplu, încercarea multor mame care preferă să-şi petreacă timpul crescându-şi copiii va avea, în cele mai multe cazuri, un rezultat minim. Acest efort minim, care include în cel mai bun caz un drum până la Oficiul de Plasare a Forţei de Muncă, va avea drept consecinţă un efect minim.

Iată, deci, motivul pentru care cele mai multe guverne condiţionează primirea ajutorului de şomaj de o dovadă că acele persoane sunt realmente în căutarea unui loc de muncă.

În prezent, este unanim recunoscut faptul că mulţi dintre cei neangajaţi sunt şi descurajaţi în acelaşi timp, din cauza substanţialelor pierderi economice suferite, şi de aici îngroşarea rândurilor beneficiarilor de ajutor social care s-a petrecut în ultimele decenii.

Un lucru trebuie să ne fie tuturor foarte clar: guvernul actual nu încurajează nemunca! Guvernul nu tolerează politica mâinii întinse, a lui "Să ni se dea!". Aşa cum premierul s-a exprimat de nenumărate ori şi în nenumărate ocazii, cu riscurile de rigoare privind imaginea, - şi aici fac o paranteză: nu pot să nu mă întreb, care prim-ministru a mai avut acest curaj? -, iată că a sosit timpul muncii şi al acţiunii, dar şi al răsplătirii juste a acesteia!