Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

25 martie, Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi a comerţului transatlantic cu sclavi, este un prilej de a aprofunda reflecţia asupra consecinţelor contemporane ale fenomenului, dar şi de a atrage atenţia asupra tuturor formelor moderne de sclavie, precum traficul de fiinţe umane, pentru a preveni orice încercare de exploatare forţată.

Sclavia este la fel de veche ca umanitatea. Dar astăzi ea îmbracă alte forme şi valenţe - 40 de milioane de persoane sunt victime ale formelor moderne de sclavie, inclusiv femei şi copii din întreaga lume, prinşi în cercul vicios al muncii forţate, traficului, sclaviei domestice, sexuale sau alte forme de abuz.

Una dintre cele mai bune căi de a onora victimele sclaviei este recunoaşterea realităţilor complexe cu care se confruntă astăzi societatea globală şi crearea de societăţi incluzive şi echitabile, prin combaterea şi eradicarea sărăciei şi a inegalităţii, precum şi maximizarea eforturilor noastre împotriva rasismului şi a tuturor formelor de discriminare şi intoleranţă.

Fenomen subteran de dimensiuni globale, traficul de persoane reprezintă un lung lanţ de cauze şi efecte, care nu poate fi acceptat într-o societate bazată pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalităţii de gen. Victimele sunt dezumanizate şi traumatizate, tratate ca o marfă, fiindu-le afectată adesea, ireversibil şi negativ, viaţa. Sărăcia, familiile destrămate, plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate, excluziunea socială - sunt tot atâţia factori de vulnerabilitate în faţa fenomenului.

Nu putem rămâne pasivi la această ofensă adusă demnităţii umane, care este traficul de persoane, mai ales că, potrivit celei de-a doua ediţii a Indicelui Sclaviei Moderne, MSI, realizată de consultantul de risc Verisk Maplecroft, riscurile sclaviei moderne au crescut în aproape trei sferturi dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, pe parcursul anului 2017, cele cinci ţări din Uniunea Europeană care prezintă cel mai mare risc fiind România, Italia, Grecia, Cipru şi Bulgaria.

Ţara noastră, alături de Italia, înregistrează forme severe de muncă forţată, cum ar fi robia şi traficul de persoane, arată analiza Verisk Mapleroft.

În activitatea de coordonator al Grupului pentru combaterea traficului de persoane din Parlamentul României, acest grav fenomen a reprezentat atât motive de preocupare serioasă, cât şi de activitate temeinică.

Suntem în continuă căutare de idei şi soluţii pentru reducerea dimensiunii fenomenului. Consider că activitatea în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane trebuie evaluată şi îmbunătăţită periodic, iar Parlamentul României trebuie să rămână în centrul dezbaterii naţionale şi europene pe această temă.

Pentru ca strategiile noastre să aibă o mai mare aplicabilitate şi eficienţă, anul acesta ne-am propus să intensificăm dialogul inter-instituţional şi am iniţiat o serie de consultări cu reprezentanţii ONG-urilor, care ne ajută să înţelegem mai bine activitatea acestora şi, totodată, să aflăm cum putem noi, ca parlamentari, să-i ajutăm în mod concret.

Deoarece este un fenomen social atât de amplu şi de grav, care pleacă de la educaţie, situaţie economică şi responsabilitatea comunităţii civile, este importantă continuarea mobilizării noastre în această privinţă, la nivel parlamentar, dar şi la nivelul celorlalte structuri sau autorităţi cu responsabilităţi specifice din România.