Parliamentary debates

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

"Combaterea evaziunii fiscale din România"

Declaraţia mea politică de astăzi are în vedere un fenomen economico-social de mare amploare cu care se confruntă numeroase ţări, inclusiv România şi anume, evaziunea fiscală.

În România, evaziunea fiscală este determinată de mai mulţi factori: mărimea excesivă a sarcinilor fiscale, lipsa unei informări şi a unei educaţii a contribuabililor, excesul de zel al organelor fiscale sau lipsa unui control eficient.

În momentul de faţă, statul nu reuşeşte să recupereze în totalitate prejudiciile cauzate din evaziune fiscală, iar acest lucru se datorează în principal unei legislaţii care a încurajat pedeapsa cu închisoarea şi nu recuperarea prejudiciului, lucru prioritar în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.

Fenomenul merită o atenţie deosebită şi o modificare legislativă, astfel încât să se elimine situaţiile în care o persoană poate fi condamnată la un an şi două luni de închisoare pentru neplata unei sume de 72 lei pe care o datora statului.

Conform Direcţiei Executări Silite - cazuri speciale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru anul 2016 s-au recuperat 151 de milioane de lei din activitatea de executare silită, în cazurile speciale care fac obiectul hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală, incluzând şi sumele rezultate din recuperarea prejudiciilor. Anterior acestui an, în care a fost înfiinţată direcţia menţionată, nu există o evidenţă pentru sumele recuperate provenite din infracţiuni.

Suma recuperată este mică, dacă luăm în considerare că în perioada anilor 2012-2016 ANAF a constatat o valoare de 52,9 miliarde de lei a prejudiciilor provenite în urma a 20.818 sesizări penale.

În domeniul cauzelor penale, având ca obiect principal infracţiunile de evaziune fiscală, instanţele de fond au soluţionat 6.546 cauze penale, din care în 3.444 cauze penale s-au pronunţat 3.748 condamnări, din care 1.603 cu executare, iar 2.145 cu suspendare condiţionată/sub supraveghere. Este de la sine înţeles că statul suportă costurile foarte mari cu executarea tuturor aceste pedepse cu închisoarea.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu există un sistem fiscal european integrat, ci un cumul de sisteme fiscale naţionale foarte diferite, statele membre utilizând în continuare de prerogativele lor de suveranitate fiscală. Aşadar, este posibil ca legiuitorul român să aleagă din diversitatea de reglementări pe acelea care sunt exemple de bune practici europene.

Din perspectiva dreptului comparat, se distinge în majoritatea statelor membre un element constitutiv al infracţiunii care nu există în legislaţia românească şi anume, un prag al prejudiciului pentru atragerea răspunderii penale, de exemplu, în Germania acest prag este de 100.000 euro, în Spania este de 120.000 euro, sub acest prag neexistând răspundere penală.

În schimb, în România există două praguri, dar nu pentru atragerea răspunderii penale, ci pentru înăsprirea sacnţiunilor penale. Astfel, s-a ajuns la reglementarea unor sancţiuni draconice. De exemplu, dacă prin omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, pedeapsa cu închisoarea este de la 7 ani la 13 ani, iar dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, pedeapsa este de la 9 ani la 15 ani, aceasta în condiţiile în care în celelalte state membre pedepsele sunt mult mai reduse - în Germania este de la 6 luni la 10 ani, iar în Spania de la 2 ani la 6 ani. Mai mult, există state care au legiferat pedeapsa cu închisoarea ca sancţiune alternativă cu pedeapsa amenzii, de exemplu, Finlanda, Danemarca.

Toate aceste aspecte denotă lipsa de eficacitate şi eficienţă a legislaţiei actuale în domeniul evaziunii fiscale. Recuperarea prejudiciului trebuie să fie prioritară, aşa cum se întâmplă în celelalte state europene. Chiar dacă evaziunea fiscală nu poate fi eradicată, este imperios necesar să se găsească cele mai eficiente măsuri de combatere şi diminuare a acesteia. Este necesară o schimbare de paradigmă, astfel încât legislaţia în domeniul evaziunii fiscale să urmărească cu prioritate pedepsirea pecuniară a făptuitorului şi în subsidiar pedepsirea prin privare de libertate.