Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Relaţia preşedintelui României cu statele arabe"

După căderea comunismului, România - aflată într-o căutare a propriei identităţi - a neglijat relaţiile cu statele arabe din regiunea Golfului, Orientului Mijlociu, Africii de Nord. Ulterior, aşa cum era firesc, strategia de politică externă a României a prioritizat formal refacerea şi consolidarea legăturilor tradiţionale cu aceste state, în scopul creşterii vizibilităţii ţării noastre în zonă şi câştigării interesului comunităţilor oamenilor de afaceri faţă de oportunităţile de investiţii.

Această politică a fost urmărită de instituţia prezidenţială şi afirmată prin vizite de stat, dar şi printr-un discurs care susţinea calitatea statelor arabe de "parteneri tradiţionali ai României".

În 2010 şi 2011 au fost salutate de preşedinte evoluţiile ţării noastre în domeniul diversificării şi dezvoltării relaţiilor cu aceste state, amintindu-se totodată şi preocuparea pentru securitatea regiunii.

La începutul acestui an, însă, am sesizat o schimbare a acestei direcţii de politică externă a preşedintelui Traian Băsescu. Modificările de la nivelul discursului au fost consacrate în alocuţiunea susţinută de şeful statului cu ocazia Întâlnirii Anuale cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, din luna ianuarie 2013, în care preşedintele Traian Băsescu a evitat cu tenacitate orice referire la statele arabe, la civilizaţia arabă - la cuvântul "arab" în orice ipostază - limitându-se la trimiteri geografice polisemantice (Orientul Mijlociu). (Putem fi cu toţii de acord că scurta referire dubitativă la "primăvara arabă", făcută în afara alocuţiunii şi după încheierea acesteia - în care preşedintele îşi exprimă în fapt sprijinul pentru regimul din Siria - nu poate fi considerată o referire formală, serioasă şi satisfăcătoare în acest sens).

În opinia mea, această opţiune greu de explicat a generat o neîncredere în cadrul corpului diplomatic al statelor arabe la Bucureşti, corp diplomatic obligat probabil să constate din atitudinea preşedintelui o răcire neanunţată şi neexplicată.

În acest sens, am adresat o întrebare consilierului prezidenţial Cristian Diaconescu pentru a înţelege dacă atitudinea preşedintelui reprezintă doar o regretabilă scăpare sau chiar anunţă o poziţionare de fond a Cotroceniului. Dacă vorbim doar de o eroare, poate că încă nu este prea târziu pentru a o repara - având în vedere relaţia specială pe care România a reuşit s-o construiască cu partenerii arabi.

Pe această cale, este important să avem în vedere faptul că statele europene, în perspectiva următoarelor decenii, au urmărit în ultimii ani o politică externă care a creat facilităţi şi a identificat mecanisme prioritare de atragere a statelor arabe din zona Golfului Persic şi a Orientului Mijlociu.