Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"17 octombrie, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei"

Pe 17 octombrie este marcată, la nivel mondial, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei.

Mă preocupă foarte mult situaţia în care se găsesc copiii din cauza sărăciei, mai ales că statisticile sunt îngrijorătoare. Conform ultimului studiu Eurostat, aproape jumătate dintre copiii din România sunt expuşi riscului sărăciei şi excluziunii sociale, cel mai mare procent din rândul statelor membre ale Uniunii Europene şi aproape dublu faţă de media înregistrată la nivelul UE.

Sărăcia provoacă daune iremediabile minţilor şi corpurilor copiilor, transformându-i în adulţii care perpetuează ciclul sărăciei, transmiţându-l copiilor lor.

De aceea, lupta pentru eradicarea sărăciei trebuie să înceapă prin protejarea drepturilor copiilor. Investiţia în bunăstarea lor reprezintă cea mai bună garanţie pentru atingerea obiectivelor pentru o dezvoltare umană echitabilă şi durabilă.

Copiii reprezintă una dintre categoriile vulnerabile definite de Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Combaterea Sărăciei 2015-2020, conform căreia, unul din patru copii se află în întreţinerea unei gospodării ale cărei venituri sunt mai mici decât pragul sărăciei.

Combaterea sărăciei în rândul copiilor şi promovarea incluziunii sociale reprezintă o prioritate pentru România. Au fost adoptate noi politici şi o nouă legislaţie, au fost instituite noi structuri instituţionale, iar în prezent sunt puse în aplicare unele programe de acţiune specifice. Se pare însă că este nevoie de mai mult. Este nevoie de o mai mare concentrare asupra prevenirii decât asupra tratării acestor probleme.

Deşi Raportul World Vision România intitulat "Bunăstarea copilului din mediul rural 2016" relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră, sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale - 75% dintre copiii săraci locuiesc în mediul rural.

Cred că se impun investiţii în construirea şi modernizarea infrastructurii şcolare, în special în zonele rurale defavorizate, care nu dispun de facilităţi adecvate pentru îngrijirea şi educaţia copiilor. Este nevoie de un pachet de acţiuni, programe, instrumente antisărăcie, care să ia în considerare toate aspectele conexe care influenţează dezvoltarea copilului, inclusiv sănătatea, educaţia, protecţia socială, printr-o abordare integrată.

Potrivit estimărilor, prin Programul Operaţional Regional se stipula, anul trecut, că aproximativ 75.000 de copii vor beneficia de reabilitarea infrastructurii de servicii sociale în următorii ani. M-ar interesa să ştiu care este situaţia la ora actuală, ce paşi s-au făcut în această direcţie, la nivel naţional, pentru că, atunci când iau contact cu realitatea judeţului pe care îl reprezint în Parlament,Vrancea, găsesc inegalităţi care trădează drumul anevoios de la dezideratele de pe hârtie până la punerea lor în practică.

Familiile din mediul rural se confruntă cu problema unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor şi sunt nevoiţi să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru copii, ca să aibă ce pune pe masă. Aceste lucruri se întâmplă în ciuda progresului în ceea ce priveşte creşterea veniturilor din gospodărie provenite din salarii şi a scăderii ratei şomajului.

Ajutoarele sociale nu sunt nici pe departe suficiente pentru a scoate familiile din sărăcie cu educaţia copiilor, dar, chiar şi aşa, doar 37% dintre cei care ar putea beneficia de ajutorul social ştiu că acest ajutor există. În general, familiile care ar avea nevoie de suport şi care trăiesc în sărăcie sunt în comunităţi marginalizate, departe de oraş. Ele sunt cel mai puţin sprijinite. Este nevoie de dezvoltarea unor servicii la nivelul comunităţilor, care să ajute oamenii în cauză cu documentele necesare pentru obţinerea ajutorului social.

Lipsa educaţiei, de care se tot vorbeşte, este cea care alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc copiii din mediu rural şi nu numai. Acest cerc vicios al sărăciei poate fi întrerupt aducând copiii la şcoală, deoarece numai prin educaţie cresc şansele găsirii unui loc de muncă care să le ofere unui trai decent.

Şi atunci, mă întreb, dacă peste un milion şi jumătate de copii din România trăiesc oficial în situaţii de risc de sărăcie sau excluziune socială, cu numeroase cazuri de copii care nu primesc hrana suficientă sau adecvată, cum mai putem noi vorbi despre performanţa lor şcolară, despre fericire şi despre competitivitate?

Copiii săraci de astăzi vor deveni adulţii săraci de mâine. Trebuie să fim responsabili şi să admitem că ne aflăm în faţa unei situaţii grave, care necesită urgent măsuri concrete, să ne implicăm mai mult în găsirea celor mai bune soluţii pentru a oferi o viaţă decentă acestor copii, pentru că sărăcia nu face altceva decât să le întunece viitorul.