Parliamentary debates

Doamna Violeta Tudorie:

Tema declaraţiei: "Revizuirea Constituţiei. Modelul Meşterului Manole."

Susţin această declaraţie cu suficientă reţinere având în vedere situaţia mea de începător în viaţa politică a ţării şi faptul că nu sunt un specialist în drept constituţional. Însă am luat decizia de a studia şi de a aborda această chestiune, deoarece, în calitatea mea de parlamentar, voi fi pusă în faţa unui vot pe care doresc să-l exprim cu toată responsabilitatea, din convingere şi cât mai edificată.

Se ridică întrebarea esenţială - Ce zidim în Constituţie? Care sunt valorile, principiile şi procedurile după care este organizat şi funcţionează statul român? Nu voi intra acum în această materie de strictă specialitate, ci mă voi opri la prima dintre problemele care trebuie puse în dezbatere: chiar aceea a practicii revizuirii constituţiilor statului nostru. În această privinţă, politicienii români au abuzat, în decursul istoriei, de posibilitatea de a revizui legea fundamentală.

Iată datele problemei. Dacă luăm în considerare şi Regulamentele Organice, aşa cum procedează unii profesori constituţionalişti atunci când abordează istoria constituţiilor româneşti, suntem astăzi în faţa celei de-a 9-a constituţii din ultimii 180 de ani. Deci ne situăm pe un teren nestatornic înregistrând o medie de o constituţie la două decenii. Dar dacă ne apropiem mai mult de prezent şi luăm ultimii 75 de ani, de la Constituţia lui Carol al II-lea din 1938, vom observa că speranţa de viaţă a unei legi fundamentale a scăzut în medie la 12 ani. Ceea ce înseamnă că o persoană în vârstă de 75 de ani în prezent a trăit sub 6 constituţii, dacă o punem la socoteală şi pe cea la care lucrăm în aceste zile. Consider că pe această direcţie prea exagerăm!

Această realitate istorică ne poate vorbi multe despre instabilitatea şi frivolitatea politică, constituţională şi legislativă care ne caracterizează. În felul acesta, practica politică şi legislativă în loc să progreseze un timp mai îndelungat, părăseşte repede un drum, reia altul cam în stilul Meşterului Manole, că doar stilul nu se aplică numai ziditorilor de mănăstiri. De aceea apreciez că acestei continue răfuieli păguboase cu legea fundamentală a statului român ar trebui să-i punem capăt.

Dacă, de data aceasta, reuşim să cuprindem în textul noii constituţii principiile fundamentale cele mai generale ale unui stat democratic de drept, chintesenţa experienţei şi ştiinţei politice româneşti şi internaţionale contemporane în materie constituţională, am putea ajunge la un document care să rămână valabil pe o perioada nedeterminată şi pentru eventuale completări, propun să aplicăm în viitor practica americană de a adopta doar amendamente la Constituţia în vigoare şi nu de a mai proceda la revizuirea constituţiei pentru a da naştere unei alte constituţii cu tot acest proces complicat de revizuire a revizuirii. Bineînţeles, nici de adoptarea amendamentelor constituţionale nu trebuie să se abuzeze.

Să avem încredere în trăinicia şi valabilitatea valorilor şi principiilor pe care le consfinţim în Constituţia României, o dată pentru totdeauna. Să dăm posibilitatea mai multor generaţii să-şi însuşească intim litera şi spiritul constituţional, să cunoască şi să respecte legea fundamentală a statului ca pe bunul public cel mai trainic şi mai de preţ. Consider că actualul Parlament este suficient de reprezentativ şi de competent pentru a da, împreună cu poporul român, la referendumul de aprobare, un text fundamental care să rămană valabil cel puţin următorii 87 de ani, câţi au mai rămas din secolul in care ne aflăm.

Prin urmare, la dispoziţiile privind revizuirea Constituţiei, propun interzicerea în următorii 50 de ani a revizuirii acesteia şi admiterea doar a unor amendamente care, dacă eventual vor fi adoptate în viitorul politic al statului, să fie numerotate în ordinea adoptării lor.