Parliamentary debates

Domnul Ion Eparu:

"România are nevoie de o nouă Lege a educaţiei"

Încă de la începutul mandatului de parlamentar, am susţinut cu tărie faptul că Legea nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, prezintă numeroase lacune ce nu au făcut decât să destabilizeze şi mai mult un sistem educaţional deja greu încercat. Efectul natural pentru această stare de fapt este o avalanşă de modificări la această lege, care, analizate în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, ne-au oferit o imagine nu tocmai optimistă asupra standardelor la care se ridică educaţia naţională în România, cel puţin din punct de vedere legislativ.

Este, aşadar, o certitudine faptul că învăţământul românesc are mare nevoie de schimbare, important este când şi cum o facem. Problema pe care o ridic astăzi în faţa dumneavoastră se referă la un moment-cheie de decizie: vom continua cu modificări peste modificări la un cadru legislativ oricum contestabil sau ne asumăm o nouă strategie pentru educaţia din România şi, implicit, o nouă Lege a învăţământului?

Practica din Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, dar şi reacţiile concrete din teritoriu, de la diferite nivele ale procesului educativ, au demonstrat că intervenţiile sporadice, pe articole, la actuala Lege a educaţiei, nu fac decât să aducă derută, lipsă de predictibilitate şi perturbări semnificative în sistem. Am primit chiar semnale că există riscul unor percepţii legate de faptul că o parte dintre modificări ar favoriza doar anumite categorii implicate în procesul educativ. În acest context, personal susţin că avem nevoie de o nouă Lege a educaţiei naţionale, care să ofere o imagine actualizată a învăţământului şi, în acelaşi timp, să cumuleze cerinţele şi nevoile tuturor celor implicaţi.

În calitate de parlamentar, am primit solicitări în acest sens de la toţi cei implicaţi, deficienţele sistemului fiind resimţite din plin în practica de fiecare zi. Din postura de cadru didactic, am experimentat la rândul meu modificările procesului educaţional şi multe dintre ele mi-au lăsat un gust amar, obligându-mă astăzi să lupt pentru un cadru legislativ coerent în învăţământul românesc. În acelaşi timp trebuie să spun că, fiind vorba despre o lege cu un impact social deosebit, numai o analiză generală, la nivel naţional, obiectivă şi detaliată, fără presiunea timpului, va reuşi să înglobeze atât aşteptările elevilor, părinţilor, cât şi ale cadrelor didactice, aducând astfel schimbări benefice.

Pentru că soluţionarea problemelor de fond ale sistemului educaţional nu poate surveni decât printr-o consultare a celor care, zilnic, se confruntă cu dificultăţile apărute odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.1/2011, este, de asemenea, necesar ca noul proiect al Legii educaţiei naţionale să fie o perioadă îndelungată de timp în dezbatere publică, pentru ca pe baza reperelor oferite de practicienii sistemului, la nivel parlamentar, împreună cu toate categoriile profesionale implicate, să identificăm şi să punem în aplicare cele mai bune măsuri, astfel încât să asigurăm un nivel educaţional ridicat şi să sprijinim formarea profesională şi personală a tinerilor.