Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Creşterea vârstei de pensionare nu este suficientă pentru viitorul sistemului de pensii"

Estimările dure ale demografilor ne arată că anul 2030 reprezintă anul cu cele mai mari provocări cu privire la sustenabilitatea actualului sistem public de pensii. Mulţi vor spune că mai e vreme până în 2030 şi că nu ar trebui să ne îngrijorăm inutil şi să ne preocupăm încă de pe acum. Eu aş spune că, din cauza lipsei politicilor adecvate din ultimii douăzeci şi cinci de ani, este deja foarte târziu. Este deja foarte târziu pentru a asana piramida vârstelor, este deja prea târziu pentru a mai sustenabiliza finanţarea fondului de pensii.

În ce priveşte politicile pro-nataliste, acestea se pot subscrie cu uşurinţă logicii caragialiene, şi anume că au fost "sublime, dar lipsesc cu desăvârşire". Nu a contat pentru nimeni faptul că de la peste 500 de mii de naşteri anual, aşa cum se întâmpla la începutul anilor ’90, în România, s-a ajuns la puţin peste 150 de mii de naşteri anual. Răspunsurile la cauzele acestei situaţii se găsesc de peste douăzeci de ani în rapoartele succesive ale Academiei Române, ale unor sociologi şi demografi de prestigiu. Cunoaştem cu toţii că îmbătrânirea populaţiei este o boală a ţărilor dezvoltate economic şi că dezvoltarea însăşi este ameninţată de acest fenomen.

La nivelul Uniunii Europene, statele care s-au confruntat cu acest fenomen au avut abordări diferite: unele au favorizat imigraţia, atrăgând bursieri şi tineri performanţi, altele au stimulat prin politici adecvate natalitatea propriei populaţii. Cred că pentru cazul particular al României se impune un mixt eficient din cele două căi: stimularea tinerilor să rămână acasă, în ţara lor, iar a doua dimensiune, stimularea tinerilor să îşi construiască o familie în România, o familie cu cel puţin doi copii. Programele "Prima casă", "Prima maşină" şi, de ce nu, propunerea rectorului Universităţii de Vest din Timişoara "Primul job", sunt programe pentru care Guvernul merită felicitat şi trebuie sprijinit să le continue. Cu toate acestea, aceste măsuri bune nu sunt şi suficiente pentru a limita exodul tinerilor şi a stimula natalitatea.

Majorarea vârstei de pensionare pentru femei la 65 de ani, proiect aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, este o măsură justificată tocmai de această degradare a fondului de pensii, însă, vă rog să-mi permiteţi să-mi exprim rezerva asupra faptului că această majorare a vârstei de pensionare va aduce automat sustenabilizarea fondului de pensii. Cred că sunteţi în consens cu mine că politicile de ameliorare a natalităţii, de încurajare a tinerilor să rămână în ţară, precum şi de creştere a numărului de locuri de muncă, adică a numărului de contribuabili, va aduce un spor de sustenabilitate pensiilor din viitor.

Însă, pentru acest lucru avem nevoie de un mixt eficient de politici publice, susţinute financiar de către guvern, astfel încât vorbele să se transforme în fapte. Natalitatea nu se poate ameliora decât printr-o încurajare financiară a mamelor şi tinerelor familii. Păstrarea tinerilor în ţară nu se poate face decât printr-o salarizare stimulativă a acestora, iar noile locuri de muncă nu se vor crea singure, ci prin stimularea directă a mediului de afaceri.

Cred cu tărie că această problemă nu are nici culoare politică şi nici o soluţie unică. Ea trebuie să intereseze deopotrivă toate partidele politice şi soluţia nu se află decât în consensul acestora, asupra faptului că din 2030 sistemul public de pensii nu va mai putea fi susţinut.