Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Naidin. Domnul Bejinariu Petru este prezent? Prezent. Se pregăteşte.

Aveţi cuvântul, domnule Naidin.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suspiciunea privind interesul de a ascunde datele sondajului "Curs", realizat în perioada 18 - 24 februarie, cu referire la audienţa sau credibilitatea partidelor a ridicat tonusul vieţii, evident politice, cea reală fiind percepută ca vai de capul nostru, gândită altfel, dar realizată strâmb, fără sacrificiul unora, înflăcărat lansat cândva, dar cu multă bătaie de cap, tocmai pentru a zicala că ceea ce este rupt din Rai nu este şi necesar.

Bucuros că P.D.-ul a avut curaj în a forţa adevărul, pentru a justifica media geometrică a creşterii intersului politic, domnul Roman uită că are o notă de plată de achitat societăţii româneşti. Marea speranţă sau icoană a alternativei nu se poate clădi pe curbele de sacrificiu ale anului trecut, fără ca responsabilitatea să atârne, dacă trebuie, ca şi o piatră de moară.

Cu o alocaţie pentru hrană de 7.500 lei, care nu asigură decât un sfert din caloriile de care au nevoie, cei bolnavi, evident că nu au şanse de supravieţuire.

Chiar dacă-ţi pui cenuşă în cap, nu trebuie uitat că cine iartă greşeala unuia, îndeamnă pe mai mulţi să greşească. Iertător, cetăţeanul mângâiat pe creştet, recunoaşterea P.D.-ului că nivelul de trai a scăzut cu 30 %, iar PIB-ul cu 6,6 %, cu mult peste cele mai pesimiste estimări, priveşte cu milostivenie pe cei care îşi aruncă pisica mediatică de la unii la alţii. Dar care uită, după fuga de curente cu lumini şi sunete, că şomajul anul trecut a atins pragul de 8,8, investiţiile au scăzut cu 19 %, că am atins cea mai înaltă rată de analfabetizare din sud-estul Europei, iar ultima anchetă medicală indică că numărul femeilor a scăzut cu 253.000, este adevărat, în ultimii 7 ani, dar în 1997 numărul căsătoriilor fără locuinţe şi habitat necesar a coborât la 6,5 la mia de locuitori şi în mod automat şi natalitatea. Sau că 10 milioane de români sunt bolnavi de gânduri şi în special de hipertensiune sau afecţiuni digestive şi pentru că dacă sărăcie şi boală TBC e, precum filozoful s-a tăcut şi aceste cifre nu mai sunt publice. S-au împărţit între partenerii algoritmului, atât de democraţi şi creştini. Acesta în timp ce, la noi preţul ţiţeiului creşte, în lume scade, pentru că aşa suntem specialişti în contratimp.

Un alt element care nu este numai imoral - să profiţi de naivitatea politică a celor care sunt mari manipulaţi mediatic şi pentru care se mai plăteşte, evident, sondajele de opinie destul de gras.

După ce suntem cu un nivel mediu de 117 dolari pe salariat, dictat de o productivitate mică şi o prelucrare mică a bunurilor, în clasamentul codaşilor est-europeni, se reuşeşte ca în ianuarie al acestui an câştigul salarial net pe economie să cadă cu 3,7 % faţă de luna precedentă, deci decembrie 1997.

Tot căutând fazanul de la capătul tunelului, după ce s-au pupat acum doi ani în Piaţa Independenţei, austeritatea responsabilităţii guvernanţilor reclamă: am chinuit un popor degeaba în 1997.

Disponibilizând, ca într-o întrecere socialistă, cât mai mulţi pentru a-i face hotelieri, culegători de muşeţel sau cioplitori de statui, pentru cei care s-au gândit că pot exista şi magazine devalizate şi oameni care să se bată pentru o bucată de pâine, aceasta este nota de plată a anului trecut, care trebuie împărţită frăţeşte, spălatul pe mâini neputând să te cureţe de păcate.

Cugetarea latină că cea mai mare fericire este să ştii cum să trăieşti în sărăcie aş lăsa-o să o guste pe cei care aplică sărăcia şi supravieţuirea. Degeaba.

Vă mulţumesc.