Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Adrian Gheorghiu.

Se pregăteşte domnul deputat Cornel Ciontu.

Domnul Adrian Gheorghiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Preşedintele PDSR, domnul Ion Iliescu, a participat zilele trecute la o reuniune internaţională a foştilor şefi de state, închinată împlinirii a 10 ani de la prăbuşirea regimului comunist, reuniune ce a avut loc în capitala Bulgariei.

La întoarcere, domnul Iliescu a ţinut o alocuţiune celor peste 1.500 de giurgiuveni, veniţi să-l asculte pe viitorul candidat la preşedinţie. A fost făcută o trecere în revistă a situaţiei României în ultimii 10 ani care au trecut de la revoluţie. Oamenii pot discerne cu uşurinţă ce s-a făcut până în ’96 şi ce se face astăzi, cum se trăia în ’96 şi cum se trăieşte astăzi, care era puterea de cumpărare a românului şi care este astăzi.

Giurgiu este unul dintre oraşele cele mai calamitate din toată ţara, în care mai toate activităţile economice au dispărut, în care nu mai există nici o sursă de existenţă. Tinerii sunt exasperaţi de teama zilei de mâine, nu văd nici o speranţă, ba, dimpotrivă. În ’96 oamenii de afaceri au votat schimbarea, şi cu ce s-au ales? Tot ceea ce au câştigat până la alegeri s-a dus în ultimii trei ani. Despre ţărani, ce să mai vorbim? Lipsiţi de sprijin, de subvenţii, au falimentat şi asociaţiile, iar oamenii nu se mai descurcă, pământul rămânând nelucrat.

Alternativa la guvernare realizată prin alegerile din ’96 a creat celor ce şi-au asumat răspunderea posibilitatea de a demonstra profesionalismul atât de invocat în campania electorală, realizările urmând să confirme sau să infirme cele promise în Contractul cu România. Ce s-a realizat din acest act de trădare naţională? Unde sunt cele 60 de miliarde promise?

Guvernanţii au trecut la bretele, de teama de a nu mai strânge cureaua. Dar la cei nevoiaşi s-au gândit? În faţa camerelor de luat vederi, cu siguranţă, da. Dar nu şi în realitatea crudă a cotidianului.

Şi atunci, ne întrebăm: de ce au fost necesare jertfele din decembrie '89? Ca să trăim tot în mizerie, frig, minciună, corupţie, durere? Să fim amăgiţi cu creşteri derizorii ale pensiei, burselor? Folosind diversiunea, guvernanţii au reuşit să scape de furia maselor.

Pentru Cabinetul Vasile toate termenele sunt clare, precise, peste care nici un ministru nu are voie să treacă, însă totul rămâne doar pe hârtie, ca simple promisiuni.

Acum, când de rapiditatea şi înţelegerea alegerii unui negociator depinde păcălirea vest-europenilor de a ne primi în structurile lor, ei, guvernanţii, se întreabă cum să-şi tragă spuza pe turta lor, nu a ţării, şi doresc nu un ins cu capacităţi deosebite, ci unul algoritmic care, bineînţeles, trebuie să fie ţărănist.

Şi atunci ne întrebăm: oare ce mai este normal în acest spaţiu carpato-danubiano-pontic? Nimic, absolut nimic.

Vă mulţumesc.