Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

De la grupul parlamentar PNL domnul deputat Sorin Gabriel Paveliu. A venit în sală? Nu. Urmează domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi pe care îl propun atenţiei dumneavoastră este "Mica paradă".

În debutul uneia dintre cărţile sale, Jean François Revel formulează unele întrebări cu privire la stânga occidentală de la sfârşitul secolului XX, întrebări la care obiectul este strategia avută în vedere pentru înlăturarea concluziilor care decurgeau în mod evident din eşecurile istorice ale stângii.

Constatăm că aceeaşi strategie desuetă o aplică astăzi social-democraţia românească atunci când reprezentanţii ei în Parlament cred că pot trage din istoria guvernării 2000-2004 învăţăminte aflate în contradicţie manifestă cu faptele actualei guvernări. Revel numeşte această strategie o "paradă" şi nu am dubii că sub aceeaşi sintagmă pot fi caracterizate şi moţiunile prezente şi viitoare care vor fi discutate în Parlament.

În scrimă, "paradă" este acţiunea de a para lovitură şi de a etala propriile podoabe pentru a atrage atenţia asupra ta. Mica paradă, a social democraţiei româneşti la care s-a ataşat Partidul România Mare şi la care asistăm de câteva săptămâni, are ca obiectiv evitarea acţiunilor care încearcă să o aşeze acolo unde îi este locul hotărât de electorat - în opoziţie.

Atât discuţiile privind constituţionalitatea unor legi, trecând la lansarea unor pseudorevoluţii ale binelui, cât şi depunerea de moţiuni, au un caracter demagogic şi de obstrucţie procedurală. Încercările opoziţiei parlamentare PSD - PRM se înscriu în această logică.

În acest scenariu stupid, opoziţia îşi creează un ritm propriu prin care intenţionează să aducă pe tapet, săptămânal, o moţiune la adresa cabinetului Tăriceanu. Moţiunile scurte şi dese reprezintă cheia micilor succese, crede opoziţia PSD - PRM.

Arsenalul este totuşi limitat şi el înregistrează un sens descendent: părea serioasă interpelarea asupra constituţionalităţii, este specifică organizarea unei revoluţii care se revendică de la o ideologie de stânga aflată permanent în fierbere, dar moţiunile sunt comedie de calitate îndoielnică: jalnice, prost puse înscenă, deplorabil regizate, demagogice. Ele ar trebui numite poţiuni nu moţiuni deoarece:

1. fac parte din alchimia corozivă a modului în care înţelege opoziţia să accepte că este perdantă;
2. sunt date în doze mici şi repetate pe cale orală, aşa cum îi stă bine unei poţiuni; toţi trebuie să mestece ceea ce este propus drept farmacoon (medicament) care să aibă darul de a vindeca organismul, fie el statul român sau societatea în întregul ei. Dar acelaşi cuvânt, farmacoon, mai înseamnă şi otravă, care nu are deloc darul de a vindeca.

Găselniţa moţiunii se potriveşte spiritului domnului Adrian Năstase de a escamota activitatea Parlamentului, în speranţa că îşi va salva fotoliul.

Totul pentru spectacol, totul pentru paradă, în încercarea disperată de a-şi păstra înaltul scaun. Căderea va fi cu atât mai răsunătoare!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.