Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din Grupul parlamentar al PSD, astăzi este ziua opoziţiei, prin cutumă, domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ader la punctul dumneavostră de vedere, şi nu în spirit mimetic, exprimat vizavi de instituţia declaraţiilor politice. Ar trebui, sigur, găsit un alt spaţiu orar şi ar trebui extins acest spaţiu, tocmai pentru a da o formă concretă şi de mare profunzime acestei instituţii.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Febra".

A curs multă apă peste România în acest an. Inundaţiile succesive au distrus zone importante din ţară. Guvernanţii s-au străduit să le "gestioneze cât mai bine" - pentru a folosi o sintagmă consacrată. Au reuşit în funcţie de competenţa dovedită sau, mai exact, nedovedită.

Am fost martorii demonstraţiilor de "profesionalism" ale ministrului mediului, ale diriguitorilor de la Administraţie şi Interne, de la Agricultură, Transporturi şi Locuinţe, Lucrări Publice, până la comportamentul Preşedintelui sau al premierului.

Antiteza dintre haos şi cosmos a defilat nestingherită, îmbrăcând cele mai nedorite forme de manifestare: raport denaturat între case construibile şi case construite, ajutoare distribuite preferenţial pentru cei cu acces la asfalt şi trecerea în uitare şi nepăsare a celorlalţi, izolaţi topografic; editarea până la suprasaturaţie şi deci idiosincrazie a unor momente gen "elicopterul", "podul", "cofrajul" completate de: bărci, militari, diguri, stăvilare, saci, Apa Nova, Colentina, Giuleşti Sârbi, prefectul Capitalei, primarul general al aceluiaşi năpăstuit oraş.

În acest vacarm "managerial" a trecut mai puţin comentată "implicarea" Ministerului Sănătăţii - implicare ce ar fi trebuit să fie excepţia de la regulă. Dar cum excepţia întăreşte regula, am asistat la acelaşi tip de gestiune catastrofală.

Astfel, ministerul de resort, că numai al Sănătăţii nu este, nu a organizat nici o licitaţie pentru vaccinuri necesare combaterii unor epidemii potenţiale în zonele inundate.

În teritoriu, medicii epidemiologi au constatat cu stupoare şi legitimă îngrijorare că nu au nici măcar imunoreactivi pentru testele depistării hepatitei virale A.

În contrapartidă, s-au efectuat, cu toptanul, vaccinări contra febrei tifoide, în condiţiile în care în România nu există purtători de bacil tific. Zecile de mii de doze au intrat, prin inoculare, în sistemul circulator al sinistraţilor, în virtutea unui argument greu de acceptat: se aflau pe stocuri. Chiar dacă Ministerul Sănătăţii vorbea despre materialele sanitare şi medicamentele trimise în zonele afectate, nu sufla un cuvânt despre vaccinurile utilizate.

Consecinţa imediată a acestui mod de acţiune a fost extinderea cazurilor de rujeolă în aproape toată ţara, cu excepţia a şase judeţe, aceasta într-o perioadă în care colectivităţile şcolare încă nu se reconstituiseră.

Subiectul respectiv poate fi, evident, dezvoltat, iar vaccinarea trebuie continuată. Ar trebui începută cu pensionarii mistuiţi de febra căutărilor unor modalităţi de supravieţuire; ar urma profesorii, atinşi de febra salariilor mici; medicii, febrilizaţi de evaluările guvernamentale pline de "recunoştinţă" (micii şpăgari), cu funcţionarii publici şi chiar poliţiştii care aiurează deja, în speranţa unor retribuţii mai bune.

Şi, colac peste pupăză, a venit şi gripa aviară care în mod necesar va declanşa un nou val de vaccinări. De fapt, toată populaţia are nevoie de un astfel de tratament, indiferent de numele maladiei: febră tifoidă, febră galbenă sau febră portocalie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.