Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Educaţia publică, între promisiuni, grevă şi violenţă"

Gestionarea sistemului de învăţământ în cele 12 luni, practic nu are nici o legătură cu programul de guvernare şi a adus sistemul de învăţământ într-o criză fără de precedent. Este de remarcat, mai întâi, lipsa unei strategii atât pentru învăţământul preuniversitar, cât şi pentru învăţământul universitar, cu excepţia unui singur obiectiv: politizarea în masă a sistemului.

Într-un timp record au fost înlocuiţi inspectori generali, inspectori şcolari, directori, funcţionari publici din minister şi din structurile acestuia. Schimbările pe criterii strict politice au înlocuit profesioniştii cu actorii politici, au bulversat sistemul de învăţământ.

Schimbările au fost operate cu patimă, încă din primele luni, şi au transformat obiectivul depolitizării din programul de guvernare în politizarea cu performanţe maxime. În goana după funcţii, cei numiţi, în marea lor majoritate fără experienţă, dar şi fără să-şi asume responsabilitatea funcţiei, au lăsat şcoala şi problemele ei total descoperite.

Din păcate, orgoliile şi măruntele interese politice au transformat şcoala într-o instituţie uitată de guvernanţi, de cei care au câştigat voturile profesorilor cu promisiuni şi ele complet neonorate.

Guvernarea PSD a lăsat o serie de proiecte aşteptate şi acceptate de sistemul de învăţământ. Informatizarea, reabilitarea şcolilor, dezvoltarea învăţământului rural, reabilitarea căminelor studenţeşti, modernizarea învăţământului liceal şi tehnologic, a şcolilor de arte şi meserii, microbuze pentru transportul şcolar, bani pentru calculatoare, rechizite gratuite pentru elevii cu probleme sociale, mobilier şcolar şi aşa mai departe. Regretabil, proiectele menţionate au fost nepermis de mult întârziate, beneficiind adesea doar de declaraţii de presă, lipsite de substanţă şi fără suport în realitatea faptelor.

Autonomia şcolară înscrisă de programul de guvernare drept obiectiv nu s-a bucurat decât de vorbe fără fapte care au revoltat, au îngrijorat şi au trimis corpul profesoral în grevă. Declaraţiile sforăitoare privind descentralizarea învăţământului, fără însă o pregătire a acestei reforme, nu au făcut altceva decât să creeze o stare de agitaţie în sistem şi să introducă panică în rândul cadrelor didactice. Lipsa de transparenţă şi promovarea unor soluţii de sus, fără consultare, plasează ministerul la mare distanţă de sistemul pe care îl gestionează. Reconstrucţia sistemului de învăţământ din mediul rural trebuia să fie o prioritate conform programului de guvernare, program care prevedea reabilitarea şcolilor din mediul rural, construcţia de şcoli, dotarea lor cu mijloace de învăţământ şi alocarea anuală a 100 de milioane de euro.

Din păcate, nimic din toate acestea nu a început. Programul de informatizare a şcolii preuniversitare încheiat pentru licee şi în derulare pentru gimnaziu de Guvernul Adrian Năstase a fost analizat de mai bine de o jumătate de an. Este de menţionat faptul că în perioada analizei din modificarea cursului dolarului s-a pierdut suma de 6 milioane de dolari, de care cei responsabili ar trebui să dea socoteală. Un an care poate fi definit ca un an al bulversărilor în şcoală. Un an al bulversărilor în şcoală, un an în care sistemul de învăţământ a intrat într-o criză fără precedent. Bugetul prezentat de guvern nu face decât să arate importanţa pe care actuala coaliţie o acordă educaţiei, precum şi dimensiunea incapacităţii ministerului de a promova programe care să fie finanţate.

Aşadar, promisiunile electorale de dublare a salariilor personalului din învăţământ se traduc, de fapt, prin blocarea creşterii acestora şi prin generarea unei greve fără precedent, în ultimii 15 ani.

Alianţa D.A. a promis cadrelor didactice în campania electorală dublarea salariilor şi a obţinut voturile majorităţii acestora. În programul de guvernare s-a vorbit despre o nouă filozofie în domeniul finanţării, de mărirea investiţiei în învăţământ, de alocarea a 6% din p.i.b.

După preluarea puterii, alianţa a uitat promisiunile făcute cadrelor didactice şi educaţiei, care s-au bucurat de acuzaţia de evazionism fiscal ca urmare a meditaţiilor neimpozitate, de eliminarea din ordonanţa de urgenţă a Guvernului prin care se indexau salariile bugetarilor în anul 2005, de eliminarea practic totală a finanţării proiectelor de investiţii aflate în construcţie pe tot parcursul anului 2005, de o totală lipsă de comunicare între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi partenerii sociali, precum şi de ignorarea totală a consiliilor prevăzute de Legea învăţământului cu atribuţii în stabilirea cadrului normativ.

Anunţarea de către ministrul Miclea a unor măsuri de reformă total nepregătită au bulversat sistemul, au introdus panică, îngrijorare şi au generat o reacţie de respingere.

Promovarea proiectului de buget pentru anul 2006, în care educaţia primea 3,7% din p.i.b., sub limita de minimum 4%, a scos profesorii în stradă. Negocierile au condus la încheierea unui protocol prin care Guvernul a promis alocarea unei indexări salariale de 11,83% şi alocarea a 1,1 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură, dar, regretabil, deşi proiectul de buget se afla în vremea respectivă pe masa şi în discuţia Parlamentului, nu au fost acceptate amendamentele prin care se propunea suplimentarea finanţării. Acestea ne determină să apreciem că vor rămâne simple promisiuni.

Recentele, extrem de grave, acte de violenţă din şcolile preuniversitare reprezintă, de asemenea, o crasă neglijenţă faţă de protejarea şcolilor, faţă de potenţialele acte de agresiune. Guvernanţilor le reproşăm nu numai lipsa de preocupare faţă de sistemul de educaţie, ci şi lipsa de respect faţă de reglementările în vigoare, care precizează responsabilităţi concrete pentru toate instituţiile statului cu rol în asigurarea instituţiei şcolare şi a funcţionării sale în deplină siguranţă.

Sub semnătura miniştrilor educaţiei şi cercetării şi a internelor şi administraţiei publice au fost, încă în perioada de început a Guvernării anterioare, promovat un ordin comun, care este încă în vigoare, şi care stabileşte măsuri şi responsabilităţi concrete.

Din păcate, lipsa de profesionalism, dar şi indiferenţa faţă de actul guvernării şi de problemele celor guvernaţi, lipsa de profesionalism şi indiferenţa s-au dovedit generatoare de drame, ce riscă o escaladare fără precedent a violenţei în şcoli.

De la această înaltă tribună a Parlamentului, cerem ministrului educaţiei şi cercetării şi ministrului administraţiei şi internelor aplicarea de urgenţă a măsurilor prevăzute în documentele normative în vigoare, pentru a elimina riscurile continuării producerii unor drame, pentru siguranţa elevilor şi profesorilor în şcoli şi, nu în ultimul rând, pentru liniştea părinţilor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.