Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Intervenţia mea este, ca întotdeauna, cu o temă ce undeva se aseamănă, intitulată "Atenţie la Ungaria: la al VIII-lea Congres, Marko Bela reales".

Până aici nimic nou, acest lucru fiind de aşteptat în condiţiile în care a candidat singur pentru postul de preşedinte. Iar existenţa celor 42 de voturi contra faţă de cele 436 de voturi pentru nu are relevanţă, fiindcă probabil acestea se datoresc filialei Timiş a UDMR, care tocmai l-a primit pe episcopul Tökes în rândurile sale.

În raportul său la Congres, Márko Bela s-a referit în mod clar la autonomia teritorială dând asigurări că, în decurs de câţiva ani, aceasta se va obţine. În acest sens, nu s-a sfiit să ameninţe: "Tensiuni vor fi dacă nu vom avea legea minorităţilor, dacă nu vom avea autonomie culturală, dacă nu va exista autonomie teritorială, dacă nu vom avea instituţii de sine stătătoare".

Doresc să explicitez semnificaţia noţiunii de autonomie culturală şi ce anume ascunde aceasta. Conform Propunerii legislative privind Statutul minorităţilor naţionale din România, autonomie culturală înseamnă de fapt folosirea necondiţionată a limbii maghiare în toate relaţiile şi domeniile, în acele zone în care maghiarii au o pondere semnificativă (!?): în raport cu autorităţile administrative publice locale, cu serviciile deconcentrate, în faţa instanţelor de judecată, în emiterea de acte oficiale, în relaţia cu poliţia etc. Cu alte cuvinte, dacă nu eşti un bun cunoscător al limbii maghiare nu eşti acceptat la concursul pentru ocuparea unui post în domeniu. Mai este, în aceste condiţii, limba română oficială în România, conform art.13 din Constituţie? Mai este "România patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi..." conform art.4 alin.(2)? Mi se mai garantează dreptul la liberă circulaţie, conform art.25 alin.(2) al aceleiaşi Constituţii?

Adevărul este că în ultimii ani, în Ungaria, se manifestă tendinţe revizioniste şi şovine mai acut ca niciodată. Partidul Popular Creştin, Partidul Ungar al Justiţiei şi al Vieţii (M.I.E.P.), Federaţia Mondială a Ungurilor, Asociaţia Descălecătorilor 2000, Mişcarea pentru o Ungarie mai bună, Mişcarea pentru o Ungarie Liberă sunt câteva grupări apropiate de partidul de opoziţie FIDESZ, condus de Orban Viktor care reprezintă Dreapta Maghiară, factorul principal al acţiunilor autonomiste din Transilvania.

După experienţa şi practica guvernării, deşi în prezent în opoziţie, FIDESZ este la apogeu. În jurul său s-a constituit o întreagă reţea a naţionaliştilor maghiari din întreagă lume. Este o mişcare formată din oameni inteligenţi, educaţi la cele mai bune şi importante universităţi din lume, cu foarte multe contacte şi relaţii în cancelariile europene. Arborarea drapelului horthyst din perioada interbelică este o practică frecventă la manifestaţiile de stradă din Budapesta. "Mişcarea de tineret 64 de Comitate"(H.V.I.M.) condusă de Tóróczkai László face aluzie la cele 64 de comitate existente cândva în Ungaria mare. Ea este cea care a organizat secuii din România. De altfel, Tóróczkai László fost corespondent de război în Kosovo, fiind membru al teroriştilor din U.C.K. (Armata de Eliberare din Kosovo) a recunoscut: "După ce am avut parte de războiul din Kosovo, influenţat de înflăcărarea-mi tinerească, am recurs la mijloace mai radicale. M-am străduit în orice chip să-i aţâţ pe secui. Când m-am întors din Kosovo, am început organizarea unei echipe de gherilă, bineînţeles, în cel mai mare secret..." Tinerii din jurul lui Tóróczkai nu sunt nişte simpli exaltaţi, ci o generaţie avântată, anticomunistă şi foarte hotărâtă. La noi îi regăsim de exemplu, în organizaţia "Secuilor Paramilitari", care se antrenează prin diferite cantonamente de antrenament denumite "activităţi de pregătire pentru cursuri de orientare" în munţii Harghitei.

Orban Viktor a creat un pol naţionalist fără egal astăzi în Europa. El conduce o luptă naţională întemeiată pe miturile fundamentale ale maghiarismului. Să ferească Dumnezeu ca FIDESZ să revină la putere în Ungaria.

Referendumul desfăşurat în cele trei judeţe - Harghita, Covasna şi Mureş - reprezintă o primă confruntare a dreptei maghiare cu fundamentele statului român, iar vizitele lui Solyom László - preşedintele Ungariei şi ale doamnei Szilli Katalin - preşedinta Parlamentului Ungariei nu au fost deloc inocente.

Acţiunea de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice este urmarea politicii "paşilor mărunţi" promovată cu asiduitate de U.D.M.R., cu acceptul tuturor celor care ne-au condus după 1990, ce vizează refacerea defunctei Regiuni Autonome Maghiare, "construirea unei lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare". (Din cele declarate de Solyom László la Bucureşti)

O atenţie deosebită trebuie acordată declaraţiei lui Borbely Imre, fost deputat U.D.M.R. în Parlamentul României. "...minoritatea maghiară are două alternative, respectiv revizuirea graniţelor sau întreprinderea de măsuri de natură să determine autonomia statală a acestora în Ardeal".

Tema autonomiei etnice, colective, teritoriale, pune în discuţie procesul de constituire în România a unei frontiere maghiare interne, ce ar putea constitui un model exploziv, capabil să pulverizeze stabilitatea întregii Europe. Fiindcă majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale şi pluriculturale, ceea ce ar distruge bazele juridice ale statelor suverane. Dacă tendinţele separatiste ar fi acceptate, state ca Italia, Spania, Franţa, Belgia sau Germania ar trebui să se fărâmiţeze, revenind la entităţi asemănătoare cu cele care existau cândva în Evul Mediu.

Cu prilejul avizului asupra proiectului Legii privind statutul minorităţilor naţionale din România, Comisia de la Veneţia a precizat că autonomia culturală nu este reglementată de dreptul internaţional actual.

Revin la cele declarate de domnul Solyom la Târgu-Mureş: "...noi considerăm maghiarimea de aici, în înţelesul unui concept cultural, ca fiind parte a naţiunii maghiare. Pentru ca maghiarimea de aici să poată face faţă asimilării va fi necesar ca ea să aibă propria şi deplina ei structură. Coloana vertebrală a acesteia este dobândirea, începând de la grădiniţă şi până la universitate, a unei culturi de sine stătătoare, prin intermediul instruirii în limba maghiară, dar sunt necesare şi alte structuri sociale proprii; va fi nevoie de cultură, instituţii, întreprinzători, intelectuali. Insist asupra necesităţii asumării legii naţionalităţilor, fiindcă alături de declaraţiile cu privire la prietenie, la drepturile naţionalităţilor, aceasta ar fi dovada că există într-adevăr garanţii juridice pentru asigurarea acestor drepturi...Am subliniat acolo (la Bucureşti - n.a.), domnului preşedinte şi asistenţei, punctul nostru de vedere, conform căruia autonomia culturală este în Europa un drept de la sine înţeles, şi dacă respectiva comunitate o doreşte, este posibilă şi autonomia teritorială."

Este cazul ca autorităţile statului român, în mod special preşedintele României - garantul Constituţiei şi al integrităţii teritoriale a ţării, precum şi primul-ministru, să exprime, până nu este prea târziu, o poziţie publică, fermă şi tranşantă de condamnare a acţiunilor separatiste, inclusiv celor iniţiate de preşedintele Ungariei şi preşedinta parlamentului ungar, care urmăresc declararea "autonomiei Ţinutului Secuiesc".

Conform Statutului U.D.M.R., "Maghiarii, constituind o comunitate autohtonă, se consideră factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stătător, şi, ca atare, partener egal al naţiunii române. În felul acesta, pe de o parte minoritatea maghiară este factor constitutiv a statului român, şi pe de altă parte este parte organică a naţiunii maghiare", cu alte cuvinte România este parte a Ungariei(!?) Am greşit cumva interpretarea?

De aceea: Atenţie la Ungaria!

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.