Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Doamna Sonia Drăghici.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi vreau să vorbesc despre populaţia României în criză.

Stimaţi colegi,

În urmă cu 36 de ani s-a desfăşurat la Bucureşti, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Conferinţa Mondială a Populaţiei. Cu această ocazie, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 1974 drept Anul Internaţional al Populaţiei şi a invitat, pentru prima dată în istorie, toate statele lumii la lucrările Conferinţei. În acel an, numărul populaţiei mondiale ajunsese la 4 miliarde de locuitori, iar 13 ani mai târziu, în 1987, populaţia lumii a atins cifra de 5 miliarde de locuitori.

Ziua de 11 iulie 1987 a fost declarată Ziua Mondială a Populaţiei, o dată simbolică şi de reflecţie asupra situaţiei generale de pe glob, ca urmare a faptului că, la nivel global, creşterea demografică genera probleme legate de distribuirea resurselor şi asigurarea stării de sănătate, pentru care se impuneau strategii integrate. Scopul marcării Zilei Mondiale a Populaţiei a fost tocmai focusarea atenţiei asupra urgenţei şi importanţei problemelor legate de populaţie.

Începând cu anii `90, România, ca şi majoritatea ţărilor europene, a cunoscut o schimbare a evoluţiei demografice, creşterea fiind înlocuită, din păcate, de un declin demografic. După anul 1991 sporul natural a fost permanent negativ şi a contribuit, alături de plecarea temporară sau definitivă din ţară a unui număr de persoane, la scăderea numerică a populaţiei.

România este în prezent a şaptea ţară din Uniunea Europeană, după numărul locuitorilor. Însă, potrivit unui studiu recent, ţara noastră ar putea pierde în următorii 45 de ani un sfert din populaţia sa.

România va înregistra una dintre cele mai severe reduceri de populaţie din regiune, fiind depăşită, potrivit estimărilor ONU, doar de Bulgaria, a cărei populaţie va scădea cu 35% până în 2050, şi de Polonia, cu un declin estimat de 30%.

În mijlocul celei mai grave crize economice întâlnite vreodată, trebuie să găsim metodele cele mai eficiente pentru a ne menţine ca naţiune, a ne păstra resursele umane şi forţa de muncă, condiţii absolut necesare pentru progres.

Pe măsură ce bugetele se comprimă, criza ameninţă să deterioreze starea sănătăţii populaţiei şi procesul de învăţământ. Când profitul agenţilor economici scade, oamenii riscă să îşi piardă locurile de muncă şi sursele de venit, iar dacă veniturile familiilor scad, sunt tot mai multe şanse ca tinerii să renunţe la şcoală.

Dacă sistemul sanitar nu este susţinut, au de suferit nu numai persoanele vulnerabile, ci chiar structura de bază a societăţii, familia. România înregistrează un număr de până la trei ori mai mare de decese, în prima lună de viaţă, decât alte ţări europene. Femeile riscă naşteri fără a beneficia de servicii corespunzătoare de asistenţă medicală şi maternală. Numărul femeilor care mor în timpul naşterii şi mortalitatea infantilă rămân indicatorii cei mai relevanţi ai discrepanţei dintre bogaţi şi săraci atât în interiorul graniţelor unei ţări, cât şi între state.

Trebuie să ne gândim ce avem de făcut pentru a satisface nevoile medicale de bază ale cetăţenilor pe parcursul vieţii, în special al femeilor în perioada anilor de reproducere, pe parcursul sarcinii şi la naştere. Sunt necesare trei intervenţii pentru a îmbunătăţi serviciile de sănătate maternală: îngrijirea specializată în momentul naşterii, facilităţi pentru asigurarea serviciilor obstetricale de urgenţă şi planificarea familială. Planificarea familială are beneficii imediate pentru vieţile şi sănătatea mamelor şi a copiilor lor. Se estimează că asigurarea accesului de bază la planificare familială poate reduce decesul maternal cu o treime şi mortalitatea infantilă cu până la 20%.

Trebuie să acordăm o atenţie sporită şi mai multe resurse în activitatea de îmbunătăţire a sistemului de sănătate, mai ales în condiţiile descentralizării. Îndeosebi acum, în condiţii de criză, trebuie să avem în vedere că investiţiile în educaţie şi sănătate sunt singurele care pot contribui substanţial la depăşirea ei, şi, pe termen lung, la progresul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.