Parliamentary debates

Domnul Marin Almăjanu:

"Încă un buget de coşmar!"

Bugetul anului viitor va fi cel mai sărac buget pe care îl va avea România de foarte mulţi ani. Deficitul bugetar nu va ajunge nici pentru plata costului datoriei publice.

Modul în care este construit actualul buget reflectă de fapt caracterul de tip "securist" al statului sub guvernarea Băsescu-Boc, care pune accentul pe instituţiile de forţă. Astfel, puterea a decis să reducă din fondurile destinate muncii, educaţiei, culturii, agriculturii şi să aloce mai mulţi bani Administraţiei Prezidenţiale şi serviciilor de informaţii.

Orice variantă de deficit sub 2% este nerealizabilă în 2012. Obiectivul mascat al actualului guvern este ca anul viitor să ajungă tot la un deficit de 3% sau peste, dar să utilizeze prin rectificări repetate miliarde de euro în scopuri electorale.

În anul 2012 se preconizează peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, reprezentând peste 2% din PIB. Aceasta înseamnă că, de fapt, dacă tot deficitul se duce pe datoria publică, practic, finanţarea sectorului public se va face cu un buget excedentar. Toate alocările vor fi dramatic reduse faţă de 2011.

Consolidare fiscală înseamnă normalizare şi mai bună funcţionare a statului. Un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care se vlăguieşte, nu care se consolidează. De aceea, ideea reducerii deficitelor pe spinarea bolnavilor cronici, prin reducerea dramatică a cheltuielilor pentru educaţie, sănătate, cultură şi cercetare, prin îngheţarea pensiilor şi reducerea veniturilor bugetarilor, nu este un pas spre stabilizare, ci este o continuare a destabilizării.

Guvernul vorbeşte în permanenţă de creşterea investiţiilor. În realitate, însă, din 2008 investiţiile scad întruna - investiţiile străine directe, aflate printre principalele motoare ale creşterii economice, au scăzut de la 9,5 miliarde euro în 2008, la sub 2 miliarde de euro în 2011. Aşa cum merg lucrurile sub actuala guvernare, este posibil ca în 2012, în privinţa investiţiilor străine directe, să vorbim deja în termeni de zecimale.

Rata investiţiilor (totalul investiţiilor în PIB) a fost de 32% în 2008 şi scade la 20% în 2011. Cheltuielile de capital scad în termeni reali în 2011, faţă de 2008, cu aproape 30%.

Faptul că în faţa acestei situaţii dramatice premierul Emil Boc şi membrii Cabinetului anunţă pentru 2013 deficit bugetar 0, iar noi ştim că numai plata dobânzilor va fi 2% din PIB, arată că avem un guvern inconştient care învaţă mai degrabă din practicile anilor ’80 ale lui Nicolae Ceauşescu, decât din manualele de democraţie.