Parliamentary debates

Domnul Petre Petrescu:

"Sprijinul financiar pentru biserică reprezintă o recunoaştere a contribuţiei ei la viaţa societăţii româneşti"

De multă vreme se desfăşoară la nivel naţional acţiunii de defăimare a tradiţiei şi credinţei creştin ortodoxe, în special a reprezentanţilor şi conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române, prin afirmaţii răutăcioase şi neadevărate, cu scopul vădit de a denigra şi a influenţa negativ enoriaşii ortodocşi, având ca scop final scăderea credibilităţii slujitorilor ei, precum şi scăderea încrederii populaţiei în instituţia Bisericii Ortodoxe.

Am constatat că şi în ultimele săptămâni au apărut în mass-media diverse ştiri şi dezbateri referitoare la finanţarea cultelor din România de la bugetul de stat, mai precis, discuţii despre o iniţiativă legislativă care să vizeze o altă formă de finanţare a cultelor din România, respectiv cea a modelului german, ce nu se încadrează în contextul realităţii din România.

Biserica Ortodoxă Română de-a lungul istoriei a primit sprijinul şi respectul cuvenit de la conducătorii ţărilor române, majoritatea lăsându-şi amprenta prin contribuţia spirituală şi financiară adusă acesteia. Numeroşi voievozi şi conducători ai ţărilor române au construit şi sprijinit necondiţionat lăcaşurile de cult, precum şi pe slujitorii acestora.

Încă din vechime a existat obiceiul ca domnitorii şi boierii înstăriţi să facă donaţii de seamă bisericilor şi mănăstirilor ctitorite. În rândul acestor donaţii, pe lângă obiecte de cult şi bunuri mobile, se aflau aproape întotdeauna şi bunuri imobile, precum: sate, moşii, lacuri, râuri, păduri etc. Astfel, în timp, unele mănăstiri şi biserici de mir au ajuns să posede averi însemnate, ajungând astfel ca în secolul al XlX-lea să deţină aproximativ un sfert din suprafaţa Ţării Româneşti şi Moldovei.

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul noului stat înfiinţat în 1959 şi Guvernul condus de Mihail Kogălniceanu au hotărât mai multe reforme printre care şi "secularizarea averilor mănăstireşti adoptată şi publicată în ziua de 17/29 decembrie 1863, prin care au fost confiscate toate proprietăţile bisericeşti. Art. 1 al Legii preciza: "Toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului."

Astfel, mănăstirile au început sa trăiască în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole şi neînsemnate, în Ţara Românească multe mănăstiri şi schituri fiind transformate în închisori, ospicii etc.

Statul român, constatând că Biserica nu mai putea să asigure salariile preoţilor şi să întreţină bisericile şi celelalte imobile bisericeşti, a adoptat Legea clerului de mir şi a seminariilor, care prevedea salarizarea preoţilor de la bugetul de stat, şi Legea pentru reglementarea proprietăţilor rurale, potrivit căreia parohiile au primit un lot de pământ. Aceste suprafeţe agricole asigurau însă venituri modeste, doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene şi 3% dintre cele din Regat se puteau întreţine integral din mijloace proprii. În acelaşi timp, şi alte cheltuieli ale Bisericii (reparaţii, construcţii) au fost preluate de către statul român, ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate.

Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist, tocmai datorită obligaţiei asumate de către stat în 1863.

Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte reprezintă o recunoaştere a contribuţiei cultelor la viaţa societăţii româneşti. Potrivit Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, "Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum şi rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti." - art. 7 alin. (1) şi (2).

Preoţii ortodocşi, deşi reprezintă Biserica majoritară din România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceştia retribuţia bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioşii din parohie, în condiţiile în care multe parohii ortodoxe, in special cele din zona rurală, au un număr redus de familii, din care multe sunt îmbătrânite şi nu dispun de resursele financiare necesare pentru a asigura finanţarea cheltuielilor salariale ale unităţilor bisericeşti şi cele pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult (încălzirea unităţilor de cult în anotimpul rece, plata facturilor la curent electric, apă etc.), pentru lucrări de construcţie sau de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult, pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat de servicii sociale acreditate, în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase.

Pentru a le asigura un statut demn şi un trai decent, evitând astfel mila credincioşilor din parohie, ar trebui ca preoţii să fie salarizaţi integral de stat, ţinând cont că celelalte culte sunt sprijinite substanţial sub aspect financiar din străinătate, ajutându-le astfel să facă numeroase acţiuni de prozelitism religios door to door, generând o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care începe să se simtă neglijată şi marginalizată, deşi de aproape două decenii Biserica Creştin Ortodoxă se situează pe primul loc în încrederea populaţiei.

Biserica Ortodoxă Română din finanţează venituri proprii opera social-filantropică şi cultural-educaţională ce se desfăşoară în beneficiul unor categorii defavorizate ale societăţii. În pofida crizei economice, lucrarea socială a cunoscut anual o uşoară creştere, activitate desfăşurata prin intermediul celor 679 de instituţii sociale şi 767 de proiecte şi programe sociale, conform datelor Patriarhiei Romane.

În Colegiul nr.5 Filiaşi, pe care îl reprezint în Parlamentul României, am avut mai multe întâlniri cu preoţii creştin ortodocşi care şi-au manifestat îngrijorarea faţă de noile propuneri ale unor membrii ai Alianţei USL şi anume: tăierea ajutorului financiar pentru Biserică şi un alt proiect de lege care să reglementeze parteneriatul civil între heterosexuali şi între persoanele de acelaşi sex, care aduc atingere bunăstării spirituale şi morale a creştinilor ortodocşi.

În aceste vremuri tulburi, în care probleme sociale tot mai numeroase frământă întreaga societate, a considera ca făcând parte din sfera normalului fapte precum parteneriatul civil între heterosexuali şi între persoanele de acelaşi sex, înseamnă a fi făcuţi martori la degradarea demnităţii umane, trasându-se astfel coordonatele unei noi civilizaţii, în contrast evident cu modelul tradiţional creştin.

Într-o ţară care se declară creştină (aproape 87% din locuitorii României s-au declarat creştini ortodocşi la ultimul recensământ al populaţiei), ar trebui promovate valorile creştine şi descurajate orice încercări de instigare a unor practici contrare acestora.

Pot afirma că aceste propuneri făcute de un deputat din rândul alianţei noastre care nu are susţinerea primului-ministru Victor Ponta, preşedinte al Partidului Social Democrat, şi nici a întregii alianţe USL, sunt un atac nu numai la valorile morale ale creştinismului, ci la valorile societăţii umane în ansamblul ei, societate care are la baza existenţei sale instituţia familiei.

De aceea, cu deosebit respect fata de colegul nostru Remus Cernea, mă alătur Bisericii Ortodoxe Romane din care fac parte, ierarhilor, preoţilor, monarhilor şi credincioşilor ei, precum şi credincioşilor din Colegiul nr.5 Filiaşi, pe care îi reprezint, şi adresez rugămintea întregului Parlament să luăm atitudine şi să respingem cu toată fermitatea aceste propuneri, dacă vreodată vor intra pe ordinea de zi.