Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Campionatul naţional de minciuni, faza pe PDL..."

Credeam, în infinita mea încredere în oameni, că, odată cu încheierea campaniei electorale de la finele anului trecut, am să aud mai puţine minciuni în jurul meu. Nu mi-a fost dat însă să am parte de aşa ceva: am uitat că veneau alegerile din PDL...

Dacă în campania electorală normală fiecare partid încearcă să se poziţioneze cât mai bine în ochii electoratului, în campania din interiorul unui partid am considerat întotdeauna că trebuie să spui adevărul, pentru că, dacă putem considera celelalte partide ca fiind rivale, nu poţi face, ca om, aceleaşi consideraţii despre proprii membri de partid! Aici e a doua familie, sunt oamenii care te susţin din convingere, oamenii care îţi sunt alături indiferent de condiţii, cei pe care te-ai sprijinit şi te sprijini în vremurile grele, oameni care ştiu tot adevărul din interiorul organizaţiilor. Nu poţi să-i minţi la modul ordinar fără să te maculezi tu însuţi! Şi, cu toate acestea, în PDL sunt oameni care nu cunosc aceste lucruri...

Este de mirare cât de pisicoasă a devenit însăşi dura Monica Macovei, în ultimele zile fiind văzută gudurându-se pe lângă electorat mai dihai decât un procuror ceauşist pe lângă secretarul de partid! E de mirare mare câtă cenuşă-n cap îşi poate turna, la nevoie, această doamnă europarlamentar! "PDL trebuie să îşi ceară iertare pentru greşelile făcute la guvernare", zicea Monica Luisa Macovei chiar sâmbătă, la prezentarea moţiunii "Reformiştii", la Cluj-Napoca.

Cum mai poate fi credibilă această doamnă, când a girat personal toate acele lucruri pentru care acum doreşte ca PDL să-şi ceară iertare? A văzut-o cineva prezentându-şi scuzele cuiva pentru alarmistele sale atacuri antiromâneşti din vara trecută, conform cărora în România era ditamai războiul civil şi mai-mai că venea sângele-n valuri pe străzi, de parcă toată România vampirizată devenise un abator de băsişti?

Unde este compasiunea pe care o clamează că a lipsit PDL-iştilor când au tăiat în carne vie, acum, când otrăveşte urechile celor din Uniunea Europeană, de ni se închid, cu larga participare a Monicăi Macovei, toate uşile în nas? Realizează doamna "cu compasiunea" că a furnizat "muniţie" celor care nu ne doresc aderarea la spaţiul Schengen, deşi îndeplinim toate criteriile tehnice? Oricum, dacă nu s-a înţeles bine, ne vedem nevoiţi să-i amintim doamnei încă europarlamentar că la PDL se alege funcţia de preşedinte, nu cea de procuror, iar că moţiunea "Reformiştii" compromite detot cuvântul, de o să le fie românilor la fel de antipatic cum a început să le fie cuvântul "portocală", de când culoarea acestui fruct a fost "arestată" de băsism...

Oricum, e bine că Monica Macovei mai ia contact şi cu realitatea terenului, poate fi ceva instructiv în a vedea mai mulţi români în jurul tău. E valabilă şi reciproca: văd şi românii de-aproape pe cea care se luptă din greu ca să-i nenorocească şi pe plan extern...

Interesant e şi sloganul Elenei Udrea: "Noul PDL, o nouă Românie", versiunea 2013 a lui "Să trăiţi bine!", care arată, de fapt, ţelul adevărat al deputatei de... Pinalti: "O Românie nouă", tradus, în bunul stil ceauşist, "am zis nouă, nu vouă", doar de-aia ţipau şi ţopăiau prin toaletă, la referendum, că şi-au luat ţara înapoi... Dovada că e adevărat? Păi, dacă acum sare la beregata lui Vasile Blaga, Monicăi Macovei şi oricui ar putea să o împiedice în cariera politică, deşi au împărţit mierea puterii împreună, cât îi pasă de tanti Miţa de la Copăcenii de Codru şi de nea Gigi de la cazangerie? E mai bun Videanu, că s-a specializat în borduri şi le poate pune peste tot pe unde creşte acum asfaltul sub paşii Elenei Udrea, decât nea Costică Pedelistu', pe care-1 minte cu marea şi sarea până se va vedea aleasă, şi cu largul concurs al lui Traian Băsescu! După aia? Alţi ani de îmbogăţire cu tupeu, de nepăsare crasă faţă de restul lumii, de minciuni în stil barbar şi tot aşa - de-acum ştim recuzita băsiştilor...

Ce rămâne în urma acestei campanii interne a PDL? Un cor de minciuni vândute drept adevăruri fundamentale, de intrigi amărâte cu pretenţii de politică înaltă, o lipsă de respect generalizată faţă de oamenii la care ar trebui, ca membru de partid, să ţii cel mai mult: faţă de colegii tăi, alături de care ai de gând, teoretic măcar, să tragi căruţa politică în direcţia pe care ţi-o doreşti, dar pe care doar îi foloseşti ca simple unelte.

Dacă până acum am crezut că s-a atins limita cea mai de jos a suburbanităţii politice, apropiatele alegeri la vârful PDL ne-au arătat tuturor cât de mult ne putem înşela ...