Parliamentary debates

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Să salvăm Gara Suceava Nord - monument istoric al României"

Astăzi vreau sa trag un semnal de alarmă cu privire la starea deplorabilă în care se găsesc multe din monumentele de patrimoniu ale României. Indiferenţa unora şi neputinţa altora au ca rezultat degradarea puternică şi constantă a unor clădiri cu care ne identificăm ca popor. Constat cu tristeţe ca din mărturiile istoriei noastre ca ţară cândva parte a Imperiului Austro-Ungar au rămas doar ruine, geamuri sparte, pereţi fără tencuială, igrasie şi o adâncă uitare.

Dacă acesta este un tablou general în România, vreau totuşi să mă opresc asupra Gării Suceava Nord (Iţcani), clădire inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-m-B-05468, care aşteaptă cu disperare lucrări de reabilitare. Dintr-un complex feroviar important, Gara Iţcani a devenit, după zeci de ani în care nu s-a făcut nimic pentru întreţinerea ei, o clădire pustie, insalubră, periculoasă.

Acoperişul de tablă spulberat de vânt al edificiului, stâlpii de susţinere putreziţi, tencuiala prăbuşită, geamurile sparte, lipsa ceferiştilor care altădată roiau prin staţie şi a călătorilor nu mai amintesc nimic din clădirea în stil neogotic, cu două niveluri, după modelul gărilor feroviare din Europa Centrală, ce se caracterizează printr-un plan dreptunghiular, cu bolţi pe arce de ogivă, arce şi arcade frânte la cheie, creneluri şi turnuleţe de colţ, dată în exploatare la data de 28 octombrie 1869.

Până în 1960, Iţcani a fost un important nod de cale ferată. Aici se schimbau locomotivele şi personalul de drum, se detaşau sau se ataşau vagoane. Până de curând în Gara Iţcani lucrau 150 de ceferişti, câte 30 de lucrători pe tură. Astăzi, aceasta găzduieşte un singur birou de mişcare unde lucrează un lucrător pe schimb şi unul sau doi operatori de macazuri, nu mai mult de patru - cinci oameni pe tură.

Dincolo de imaginea dezolantă nepermisă pentru o clădire de patrimoniu, situaţia Gării Suceava Nord reprezintă o dramă pentru cele 20 de familii de ceferişti care locuiesc la etajele superioare ale imobilului şi care au fost somaţi să îl părăsească, fără a li se oferi o alternativă. În acelaşi timp, au fost închise toate spaţiile comerciale din incinta gării, în momentul de faţă, funcţionând doar o casă de bilete.

Presa suceveană prefigurează o gară destinată exclusiv transportului de mărfuri, privatizabilă. Pentru reparaţia capitală a gării din Iţcani au fost prevăzuţi bani în bugetul Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române chiar în exerciţiul bugetar din acest an. Deşi termenul vehiculat de începere a lucrărilor de reabilitare era luna martie, încă nu s-a întâmplat nimic.

Ştiu că situaţia Gării Iţcani nu este unică în ţară, ştiu că efortul financiar pentru restaurarea acestui monument istoric este foarte mare, în această perioadă grea pe care o traversăm, dar consider că nu ne putem sacrifica istoria, identitatea naţională, rădăcinile şi cu atât mai puţin siguranţa puţinilor călători care îl tranzitează şi de aceea vă solicit sprijinul pentru salvarea lui şi a altora asemenea imobile.