Parliamentary debates

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Evoluţii pe piaţa muncii şi sistemul românesc de educaţie"

Cu o adevărată pepinieră de tineri cu capacităţi deosebite, România are şanse uriaşe ca, în următoarea perioadă, să devină o adevărată sursă de specialişti pentru întreaga Uniune Europeană. Pregătirea şi experienţa acumulată de elevii şi studenţii noştri are, însă, o mică legătură cu curricula, cu ce se predă în şcolile, liceele şi universităţile româneşti, un aspect ce ar trebui să îl preocupe pe actualul ministru al educaţiei mai mult decât instalarea în funcţii, pe criterii politice, a unor noi inspectori-şefi sau directori de şcoli.

Evoluţia pe piaţa muncii aduce cu sine o serie de modificări cu care sistemul naţional de educaţie trebuie să rezoneze. Este vorba de accent pe activităţi extraşcolare, schimburi de experienţă, internship-uri şi parteneriate în scopul acumulării de cunoştinţe practice în acord cu studiul teoretic. Vorbim despre o nouă viziune educaţională, despre o gândire nouă, constructivă, pe care şi Ministerul Educaţiei trebuie să o îmbrăţişeze. Din păcate, nu văd din partea autorităţilor responsabile nicio schimbare de atitudine, în condiţiile în care puterea controlată de PSD este concentrată pe politizare, în locul promovării persoanelor calificate, cu capacitate dovedită de a reforma sistemul.

În timp ce noi ca ţară ne pierdem energia cu lupte crâncene de interese ce nu au nimic în comun cu viitorul generaţiilor tinere, o lume întreagă, în jurul nostru, evoluează. La nivel european, atenţia de care se bucură programele educaţionale inovatoare, chiar şi cele alternative, este intensă, la cel mai înalt nivel, un fenomen care încă se lasă aşteptat în România, unde tinerii care reuşesc profesional o fac, în proporţie de 99%, mulţumită studiului pe cont propriu, al ambiţiei şi al nivelului de inteligenţă ridicat.

În tot acest proces, politica devine o frână pentru un sistem care ar trebuie să performeze. Nu cred că prioritatea zero a Ministerului Educaţiei şi a Guvernului era de a organiza, pe repede-înainte, concursuri pentru ocuparea funcţiilor de inspector-şef, ca apoi, directorii din şcoli şi licee să urmeze acestui val de pesedizare a sistemului de învăţământ preuniversitar. Altele ar trebui să fie priorităţile unui ministru anonim, ale cărui singure atribuţii par a fi servirea partidului şi mimarea unui mandat în care nu se întâmplă nimic, dar care, prin lipsa oricărui progres, face mult rău educaţiei, noilor generaţii şi viitorului României.