Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

Ziua internaţională a studenţilor este sărbătorită în fiecare an, pe 17 noiembrie, începând din anul 1941. Este un prilej de a ne îndrepta atenţia spre mediul universitar, cu aspectele sale pozitive, dar mai ales cu problemele, în soluţionarea cărora suntem datori să ne implicăm.

Deşi avem impresia că în România numai cine nu vrea, nu urmează cursurile unei facultăţi, iată că statisticile arată că nu stăm prea bine în această privinţă. Conform datelor colectate de Institutul European pentru Egalitate de Gen, EIGE, România ocupă locul 3 în Uniunea Europeană, la capitolul abandon universitar.

Unul din trei studenţi români nu ajunge să termine facultatea, din cauză că tinerilor fie li se par inutile studiile superioare pentru obţinerea unui job cu salariu substanţial, fie nu fac faţă cheltuielilor.

Conform datelor furnizate de ANOSR, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, şi a celor publicate recent de Eurostat, ţara noastră înregistrează cea mai scăzută pondere a licenţiaţilor din câmpul muncii, dintre statele Uniunii Europene, aproximativ 25%.

Rata abandonului universitar este de 18% în România, statul propunându-şi să o reducă la 12% până în 2020. Ţara noastră este devansată de Spania 18,5% şi Malta 19%. La polul opus sunt Croaţia, Lituania şi Slovenia.

O altă cauză a renunţării la continuarea studiilor este şi slaba pregătire a tinerilor din liceu, care reuşesc să intre la o facultate, însă mai târziu nu fac faţă cerinţelor şi abandonează facultatea.

Un aspect demn de luat în seamă este relevat de analizele ANOSR, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România: 40% dintre studenţi abandonează în primul an de studiu, iar 41% dintre aceştia consideră că acest lucru este cauzat de alegerea greşită a specializării. Organizaţiile studenţeşti reproşează că centrele de consiliere şi orientare în carieră, cele care ar putea contribui decisiv la această problemă, sunt insuficient finanţate şi au un deficit de personal. În acest sens, este necesară o mai bună monitorizare a parcursului profesional al absolvenţilor şi o adaptare a structurii programelor de studii pentru dezvoltarea competenţelor necesare atât în sectorul privat, cât şi în cel public. Trebuie pus accentul pe abilităţile şi cunoştinţele care să le permită tinerilor o flexibilitate mai mare, deoarece piaţa muncii este într-o continuă dinamică şi tinerii trebuie să fie pregătiţi să se adapteze rapid cerinţelor pieţei muncii şi să-şi schimbe traiectoriile profesionale.

Totuşi, unul dintre cele mai apăsătoare aspecte negative, menţionează ANOSR, este dat de problema calităţii şi a capacităţii cazărilor, posibilitatea de acoperire a cererilor fiind doar pentru 23,19%, 107.682 locuri din cei 464.149 de studenţi.

Şi în acest sens, consider că trebuie să se acţioneze în vederea ameliorării semnificative a condiţiilor din unităţile de cazare studenţeşti.

Deşi numărul de probleme încă nerezolvate şi importanţa acestora sunt considerabile şi există încă multe aspecte negative de rezolvat, totuşi au fost şi reuşite care au ajutat semnificativ la îmbunătăţirea vieţii studenţeşti.

Una dintre acestea este obţinerea gratuităţii la transportul feroviar intern.

O altă facilitate obţinută pentru studenţi este legată de burse, fondul crescând cu peste 200%, iar acestea se acordă pe tot parcursul anului universitar, a cărui durată coincide cu cea a anului calendaristic. Bursele, chiar dacă sunt departe de a satisface necesităţile cotidiene ale studenţilor, au crescut de la o medie de 222 lei în 2014, la cuantumul minim de 578 de lei la nivel naţional în 2017.

Un alt aspect pozitiv, demn de menţionat, este faptul că au început demersuri pentru construcţia a 6 din cele 30 de cămine studenţeşti promise de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Din discuţiile avute cu studenţii, mi-au fost menţionate "probleme cronice" din învăţământul superior, care afectează atât calitatea vieţii de student, cât şi a studiilor: infrastructura academică este învechită, serviciile studenţeşti sunt demodate, iar resursele educaţionale, în special în biblioteci, sunt insuficiente. Trebuie să conştientizăm importanţa investiţiilor în educaţie şi să acţionăm pentru a nu ajunge să resimţim acut consecinţele.

Voi solicita Ministerului Educaţiei Naţionale soluţii la problemele semnalate de studenţi, pentru că îmi doresc să fie respectate drepturile acestora şi, totodată, trebuie să ne preocupe calitatea sistemului de învăţământ superior românesc, fără de care sistemul de educaţie nu poate fi unul funcţional.