Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"Ţara arde şi Zgonea dărâmă garduri!"

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am avut un sfârşit de săptămână plin în teritoriu, unde am străbătut mai multe sate şi comune din Giurgiu pentru a sta de vorbă cu oamenii, a le afla păsurile şi necazurile. Aidoma altor deplasări în judeţ, şi acum cele mai stringente doleanţe ale locuitorilor din Giurgiu s-au dovedit aceleaşi: lipsa cronică a locurilor de muncă, sărăcia accentuată, accesul dificil la asistenţa medicală, imposibilitatea de a se angaja, îndeosebi a tinerilor şi a celor care au depăşit 50 de ani. De fapt, cea mai mare problemă este cea a oamenilor fără nici un fel de venit, nici salariu, nici pensie, nici ajutor de şomaj, nici ajutor social, nimic, nimic, nimic! Situaţia este cu atât mai tristă cu cât democraţia de tip USL loveşte în continuare crunt în cele mai năpăstuite categorii ale românilor de după 1989 tinerii şi persoanele în vârstă. Oamenii sunt într-o stare de disperare vecină cu moartea: nu au nici un venit, dar au în schimb datorii la bănci, la utilităţi şi la impozitele locale. E greu să îţi păstrezi psihicul nezdruncinat atunci când vezi tineri şi oameni încă în floarea vârstei că se plâng că nu-i angajează nimeni, că nu au din ce trăi şi nici ei nu mai ştiu cum reuşesc să pună pe masă un codru de pâine pentru copii. Copii care şi ei resimt crunt situaţia în care se află părinţii, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să renunţe la şcoală din pricina lipsei banilor. Aceasta este România reală: o ţară uitată de autorităţi, un stat neguvernat, cu oameni săraci, flămânzi şi fără perspectivele unui trai decent!

În acest timp, ce fac aşa-numiţii politicieni care se prefac că ne conduc ţara? Orice, numai să nu muncească! Orice, numai să nu scape românii de criza interminabilă în care se zbat de cinci ani încoace! Orice altceva, numai guvernare nu! Nu vreau să fiu prea dură cu vremelnicii conducători din România de astăzi, dar, după cum evoluează lucrurile, aceşti oameni stau pur şi simplu cu spatele la oameni. Nu merg în ţară, iar dacă merg, se duc doar unde au invitaţii la "băi de mulţime", drept pentru care efectiv nu cunosc realitatea, nu ştiu cu ce probleme se confruntă românii, nu cunosc agenda cetăţeanului. Ei, respectiv cei de la putere, sunt preocupaţi sau, mai bine spus, prea ocupaţi acum de noua Constituţie şi de regionalizare, de parcă asemenea demersuri sunt menite să le dea românilor mâncare şi locuri de muncă.

Adevărul este că ceea ce se întâmplă în prezent cu reprezentanţii majorităţii parlamentare şi ai guvernării depăşeşte orice imaginaţie din punct de vedere al contribuabililor plătitori de taxe şi impozite. Ce văd românii în loc de o viaţă mai suportabilă? Ei bine, îl văd pe preşedintele Camerei Deputaţilor că îşi doreşte să reamenajeze esplanada din faţa Palatului Parlamentului, acţiune ce va implica şi dărâmarea unei părţi din gardul ce împrejmuieşte clădirea. Fără supărare, dar în 2009, exponenţii puterii de atunci au avut aceeaşi idee, iar actualii guvernanţi, pe atunci în opoziţie, s-au opus vehement! Este de întrebat, în acest context, de unde vor apărea fondurile pentru demolarea gardului Parlamentului, în condiţiile în care toată presa vuieşte că nu sunt bani pentru hârtie igienică?

În tot acest timp, parlamentarii au lucrat de la începutul anului în total doar 36 de zile, având la dispoziţie un buget anual de peste 50 milioane de euro. În timp ce legi importante, cum ar fi reforma sănătăţii, strategia pentru învăţământ, fonduri europene, turism şi agricultură sau circulaţia pe drumurile publice zac de ani de zile în sertare, preşedintele Camerei Deputaţilor confirmă zicala "Ţara arde şi baba se piaptănă!" sau cea cu... tichia de mărgăritar, şi se ocupă de... demolarea gardului Parlamentului, într-o campanie de imagine deşănţată şi sfidătoare pentru majoritatea oamenilor care nu reuşesc să scape de sărăcie.

Mai mult, potrivit unui sondaj de dată recentă, românii muncesc aproape exclusiv pentru taxe şi mâncare. Raportul venituri-cheltuieli, calculat de Institutul Naţional de Statistică, indică fără echivoc că aproape 90% din câştigurile unei familii se duc pe impozite la stat şi produse de consum. Pentru a face faţă cheltuielilor cu mâncarea de zi cu zi, românii au fost nevoiţi să renunţe la alte lucruri importante, cum ar fi sănătatea, transportul sau activităţile culturale, să nu mai vorbim de vreo şuetă la o cafenea sau o masă luată la restaurant.

Ar mai fi multe de spus despre situaţia românilor, în general, şi a locuitorilor din Giurgiu, în special. Aş vrea să-l invit pe domnul Zgonea şi pe miniştrii USL să vină în Giurgiu, să viziteze câteva localităţi aflate la o aruncătură de băţ de Capitală, să vadă cum trăiesc oamenii. Să vină domnul Zgonea şi domnii miniştrii în Letca, Schitu, Toporu, Singureni sau Răsuceni, să îşi dea seama ce înseamnă adevărata Românie a anului 2013, la un an de guvernare a noii puteri. Şi apoi să mai vorbească, sau să tacă pe vecie...