Parliamentary debates

Doamna Antonella Marinescu:

Prin măsurile decise de OUG nr. 63/2010, autorităţilor administraţiei publice locale le-au fost restrânse o serie de drepturi recunoscute de lege şi de Constituţia României, dispoziţiile legale sus- menţionate intrând în coliziune cu drepturi reglementate de art.115 privind delegarea legislativă, art.120-123 privind administraţia publică locală, art. 20 din Legea administraţiei publice locale, coroborate cu dispoziţiile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

Aceste drepturi privesc în special:

• dreptul de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii;
• dreptul privind organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin unităţii administrativ-teritoriale;
• dreptul la resurse financiare proprii;
• dreptul de a administra şi dispune de resursele financiare;
• dreptul de a avea iniţiative în toate domeniile;
• dreptul de a finanţa şi derula programe judeţene de dezvoltare;
• dreptul la autonomie locală;
• dreptul la libera exprimare;
• dreptul la exercitarea unui vot liber exprimat;
• dreptul la asigurarea liberului exerciţiu al mandatului aleşilor locali;
• dreptul la elaborarea bugetelor proprii;
• dreptul la proprie iniţiativă.

Astfel:

1. S-au încălcat drepturile autorităţilor administraţiei publice locale, reglementate de Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, modificată şi completată, şi ale Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

2. Prin adoptarea acestui act normativ se încalcă dispoziţiile prevăzute de art.123 alin.(4) din Constituţia României, în sensul că un consiliu local şi primarii, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora nu se subordonează prefecţilor, ca urmare, apreciem că aceştia nu pot impune luarea de măsuri de aceştia.

Acest fapt se întâmplă. Prefectul impune numărul de posturi existent la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale. Orice "nesupunere" este sancţionată penal şi financiar, în sarcina ordonatorilor de credite, respectiv în sarcina autorităţilor publice deliberative. Cel mult prefectul poate ataca actele consiliilor locale şi judeţene în faţa instanţelor de contencios administrativ, în măsura în care le consideră nelegale.

3. Justificarea reducerilor de personal, impuse şi cumulate în acelaşi act normativ, cu impunerea de reguli financiar-fiscale care nu răspund aceluiaşi deziderat al textului alin.(4) al art.115 din Constituţie.

Dacă în ceea ce priveşte regulile financiar-fiscale, acestea pot fi impuse în situaţii extraordinare şi pentru o perioadă limitată de timp, în ceea ce priveşte măsurile de personal, acestea apar nelegale şi neconstituţionale.

Prin OUG nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare s-au dispus măsuri de reducere a numărului de posturi din aparatul de specialitate al consiliului judeţean, al primarului, precum şi din instituţiile publice locale înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative.

Apreciem că reducerea de personal este impusă în mod unilateral şi stabilită în mod aleatoriu, fără o analiză a competenţelor transferate, precum şi a normativelor impuse prin legi speciale. Mai mult decât atât, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale nu au fost consultate înainte si nici nu s-a ţinut cont de propunerile acestora, în sensul îmbunătăţirii actului administrativ la nivel local.

Prin reducerea de personal se restrâng, în mod voit şi unilateral, rolul şi competenţele instituţiilor publice în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.

Nu poţi îndeplini aceleaşi responsabilităţi cu personal redus la jumătate din necesarul actual. Responsabilităţile reprezintă un ansamblu de competenţe şi atribuţii care trebuie îndeplinite pentru satisfacerea nevoilor cetăţenilor, prin oferirea de servicii publice de calitate, specializate şi la timp. Reducerea de personal impusă va da naştere, în mod neechivoc, la întârzieri în rezolvarea cererilor cetăţenilor, la scăderea portofoliului de servicii publice oferite, la scăderea gradului de îndeplinire a atribuţiilor şi, în consecinţă, la scăderea autorităţii administraţiilor publice şi satisfacţia beneficiarilor acestor servicii.

Autonomia locală presupune dreptul şi competenţele autorităţilor administraţiei publice locale de a hotărî, în mod independent, cu privire la treburile publice, prin oferirea către cetăţeni de servicii publice de calitate şi la timp.

Printr-un personal insuficient, satisfacerea acestor nevoi se restrâng în mod direct proporţional cu gradul de încărcare pe fiecare funcţionar public cu atribuţii noi, transferate de la posturile desfiinţate. Nu poţi îndeplini un rol public de calitate când un funcţionar îndeplineşte, în acelaşi timp, atribuţii de urbanism, tehnic, investiţii şi amenajarea teritoriului sau atribuţii de cultură, sănătate şi de învăţământ.

Calitatea actului administrativ depinde exclusiv de specializarea funcţionarilor publici. Nu poţi cere unui funcţionar public să le ştie pe toate; nu poţi cere unui funcţionar public sa fie cel mai bun în foarte multe domenii de activitate.

Pentru că asta face actul normativ atacat, impune autorităţilor administraţiei publice locale încărcarea fişei posturilor funcţionarilor publici cu atribuţii noi, preluate de la posturile desfiinţate şi pentru care urmează să disponibilizăm specialişti cu experienţă şi pregătiţi în domeniul respectiv.

Acest fapt generează probleme la nivelul autorităţii publice locale. Autoritatea locală nu va putea oferi servicii publice de calitate şi la timp cetăţenilor comunei, oraşului, municipiului sau judeţului.

Autoritatea publică nu va fi în măsură să rezolve toate problemele comunităţii, astfel încât gradul de satisfacţie al cetăţenilor să se menţină la nivelul actual.

Resursa umană din cadrul autorităţii publice va deveni din ce în ce mai puţin specializată. încărcarea cu atribuţii dincolo de specializare conduce, în mod irevocabil, la o tratare şi rezolvare a problemelor în mod superficial, pentru încadrarea în termenele impuse de lege. Chiar şi aşa, nu vor fi rezolvate toate problemele.

4. La nivel funcţional, prin încălcarea şi restrângerea acestor drepturi, autorităţile administraţiei publice locale vor fi afectate de incapacitatea obiectivă de a colecta taxele şi impozitele locale. S-a restrâns capacitatea acestora de a încasa taxele şi impozitele locale. Această "confiscare" vine în contextul în care s-a dispus diminuarea cotelor alocate autorităţilor administraţiei publice locale, s-au impus diminuări ale cheltuielilor cu serviciile şi materialele, s-a interzis accesul la acordarea de împrumuturi pentru finanţarea investiţiilor publice.

Fără personal suficient, capacitatea de colectare scade în mod direct proporţional şi astfel, dreptul recunoscut de lege în ceea ce priveşte dreptul la resurse financiare proprii.

Resursele financiare proprii sunt administrate şi utilizate de autorităţile administraţiei publice locale pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin.

Şi aşa nivelul salariilor a scăzut, tot din iniţiativa unilaterală şi arbitrară a Guvernului, fapt ce a determinat o implicare mai puţin eficientă din partea funcţionarilor publici.

Funcţionarii publici insuficienţi plus reducerile de salarii reprezintă condiţiile perfecte pentru neîndeplinirea rolului autorităţilor administraţiei publice locale, pentru îngrădirea aplicării principiului autonomiei locale şi pentru readucerea administraţiilor publice în stadiul în care să nu mai poată funcţiona.

Asta au făcut Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice. S-au substituit rolului de reglementare al Parlamentului României şi au decis singuri dacă autorităţile administraţiei publice locale trebuie să existe sau nu. Au decis că România nu are nevoie de autorităţi ale administraţiei publice locale. Au decis că legea administraţiei publice locale reprezintă doar o bucată de hârtie fără valenţe normative şi de reglementare.

Au decis că administraţia locală din România trebuie să dispară, dar nu prin desfiinţare directă, ci prin crearea condiţiilor propice reducerii rolului ei până la zero.

5. Aceste măsuri vin în contextul în care la nivel local, în ceea ce priveşte structurile deconcentrate ale ministerelor şi agenţiilor naţionale, OUG nr.63/2010 nu a prevăzut obligativitatea reducerii de personal.

Din acest considerent, apare o discriminare evidentă între aceleaşi tipuri de funcţionari publici, care fac aceleaşi lucruri, dar lucrează în structuri locale diferite.

Ca exemplu, putem arăta că structurile locale ale ministerului finanţelor publice şi ale ministerului agriculturii nu au suferit modificări ale personalului angajat, deşi atribuţiile şi competenţele se referă exclusiv la colectarea taxelor şi impozitelor sau la îmbunătăţirea performanţelor agriculturii în judeţul Constanţa.

6. Dreptul la libera iniţiativă a aleşilor locali a fost îngrădit şi eliminat prin prevederile acestei ordonanţe de urgenţă.

Această condiţie imperativă, acest "şantaj" şi "ameninţare" au obligat consiliile locale şi consiliile judeţene să voteze împotriva voinţei lor, pentru a nu bloca definitiv şi total activitatea administrativă locală, de protecţie a drepturilor copiilor şi a persoanelor cu handicap, a culturii. Condiţionarea a ajuns să impună o voinţă unilaterală unor organe colective de decizie şi deliberare.

Potrivit legii administraţiei publice locale, organele colective deliberative de la nivel local iau hotărâri în exercitarea mandatului primit şi, prin vot direct şi liber exprimat, în exercitarea liberului exerciţiu al mandatului alesului local.