Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

"Secetaa afectat terenurile din România şi mintea guvernanţilor"

În România anului 2013 se mai irigă doar 10 la sută din suprafaţa care se iriga în 1990. Din cele peste 2 milioane de hectare existente în urmă cu aproape 20 de ani, astăzi se mai irigă doar 240.000 hectare, România ajungând de pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte amenajările pentru irigaţii, pe ultimele locuri, dat fiind faptul că o mare parte dintre ele au fost distruse în timp.

Deşi conştienţi de acest fapt, guvernanţii noştri nu au luat până în acest moment nicio hotărâre drastică de relansare a acestui sistem. Acum însă, lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă iar oamenii le-au adus aminte că pe lista promisiunilor de campanie se afla şi acest lucru. Astfel că imediat după ce s-a anunţat din nou o vară secetoasă, guvernanţii au constatat cât de vulnerabilă este agricultura şi cât este de dependentă de existenţa unui sistem de irigaţii bine pus la punct. Ajunşi iarăşi în acest moment critic, pentru a doua vară la rând, membrii Guvernului se încăpăţânează să facă promisiuni aride în loc să ofere măsuri concrete şi extrem de importante pentru cei care lucrează zi de zi în agricultură. Oamenii au nevoie de acces la apă, de sprijin pentru energia utilizată în irigaţii şi, bineînţeles, de sisteme de irigaţii moderne.

Ce este la fel de important este şi faptul că pe lângă marii fermieri, cărora Guvernul le-a mai întins cât de cât o mână de ajutor, există sute de mii de ţărani ale căror mici suprafeţe de teren nu au fost niciodată irigate şi nici nu vor putea fi vreodată irigate. Pe lângă faptul că aceştia nu au situaţia materială potrivită pentru efectuarea unor lucrări agricole de calitate, menite să conserve apa din sol, aceştia nu au nici posibilitatea de a folosi material semincer adaptat noilor realităţi climaterice, aşa cum o fac marii fermieri.

Cred şi susţin cu tărie, stimaţi colegi, că România ar trebui să iniţieze demersurile necesare pentru negocierea unei măsuri de finanţare europeană pentru refacerea integrală a sistemului de irigaţii de la nivelul anilor ’90. Infrastructura se poate reface, dar nu de azi pe mâine sau când cei de la Guvern primesc semnale că seceta a început deja să se facă simţită. Costurile sunt foarte mari, imposibil de suportat de actuala situaţie economică. Singura soluţie sunt fondurile europene. În lipsa acestora, mai pot fi demarate şi parteneriate public-private sau pot fi create sisteme de irigaţii de interes local, însă acestea nu vor avea aceeaşi anvergură ca a unui proiect operaţional strategic pentru irigaţii.

Anul trecut, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a avut încheiate contracte de irigaţii pentru 247.000 hectare, în condiţiile în care suprafaţa agricolă a ţării este de 14,7 milioane hectare, iar cea arabilă de 9,4 milioane hectare. Cu un program naţional de irigaţii bine conturat s-ar putea primi banii necesari pentru refacerea infrastructurii de bază, urmând ca mai apoi fermierii să investească în achiziţionarea unor utilaje de irigat şi astfel suprafaţa agricolă irigată să crească substanţial.

Investiţia în agricultură produce rezultate chiar din următorul an, efectele sale simţindu-se extrem de rapid în bugetul de stat.

Este timpul să tratăm problemele agricultorilor cu realism şi pragmatism, fără să mai prezentăm soluţii superficiale, care să mai şteargă pentru scurt timp din nemulţumirea celor care lucrează pământul zi de zi, ca mai apoi, peste un an să ne trezim puşi în faţa aceloraşi probleme. Soluţia corectă pentru refacerea agriculturii româneşti este un sistem de irigaţii performant, iar cu ajutorul Uniunii Europene putem să facem posibil acest lucru!