Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"De la Boc IV la Boc V - sărăcie şi haos"

De ceva timp avem un guvern nou, remaniat, Boc V, cu miniştri noi, forţe proaspete, dar cu acelaşi program de guvernare. Şi dacă programul de guvernare nu s-a schimbat, atunci de ce au mai fost schimbaţi numai anumiţi miniştri, şi nu alţii?

Ce lasă în urmă fostul Guvern Boc IV? Ce s-a ales din promisiunile electorale ale PDL-ului, din programul de guvernare prezentat la instalare şi din măsurile anticriză prezentate de premier?

În două mandate, aproape douăzeci de luni, premierul şi-a adaptat şi declaraţiile de presă. Dacă la 22 decembrie 2008 zicea: "Mandatul nostru nu e criza, ci rezolvarea ei şi continuarea reformelor. Cuvântul de ordine al guvernării noastre va fi responsabilitate în vederea asigurării stabilităţii ţării." sau "Acum suntem pe drumul bun. Am pus oarecum lucrurile în ordine: şi în privinţa salarizării, şi în privinţa investiţiilor şi în privinţa eliminării risipei. Dar mergem şi am urnit ţara în direcţia bună.", din 14 ianuarie 2010 la "Impozitarea pensiilor mici (sub 1.000 de lei - n.r.) nu acoperă în totalitate creşterea TVA. Trebuie văzute şi alte măsuri care să fie acceptate de Parlament (pentru o eventuală revenire a TVA la 19% - n.r.)." în 10 iulie 2010.

Astăzi, chiar şi punctele cheie din programul de guvernare-2008 au devenit vorbe goale, iată doar câteva exemple:

• asigurarea unui climat economic de stabilitate, în contextul crizei economice globale;
• numeroasele schimbări fiscale şi legislative "pe picior" au destabilizat climatul economic;
• protejarea locurilor de muncă şi crearea de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural - cel puţin 100.000 oameni vor fi disponibilizaţi, urmare a acordului cu FMI;
• asigurarea unui sistem fiscal echitabil, prin menţinerea cotei unice de impozitare existente, de 16%, şi acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici, precum şi reducerea numărului de taxe şi impozite - TVA a fost mărită la 24%, numărul de taxe şi impozite a fost mărit, toate veniturile au fost supuse impozitării;
• asigurarea resurselor financiare necesare susţinerii sistemului pensiilor de stat, atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie - în goana după bani, guvernul a încercat tăierea pensiilor cu 15%, acum vorbind şi despre impozitarea pensiilor sub 1.000 lei;
• dezvoltarea rapidă a infrastructurii rutiere şi feroviare - din cei 1.200 km de autostradă trâmbiţaţi în 2008, doar 40 km au fost inauguraţi cu chiu, cu vai anul trecut.

Ce mai lasă în urma sa Guvernul Boc de la începutul mandatului până azi:

• aproape 200 de ordonanţe de urgenţă: nouă în ultima lună a primului an de guvernare, 111 anul trecut şi încă 75 anul acesta;
• o ţară a cărei datorie externă creşte începând cu finele anului 2008 şi a ajuns la 87 miliarde de euro, şi o datorie internă, care a trecut de 52 miliarde de lei, crescând de 4,4 ori, iar cea externă aproape dublându-se.

Mai grav este că banii s-au dus în pensii şi salariile bugetarilor, nu în investiţii, ceea ce ne va antrena într-o spirală a împrumuturilor din ce în ce mai înrobitoare.

În lipsa unui program real, cu măsuri care să permită relansarea economică, Cabinetul Boc a adoptat un plan de austeritate extrem de dur, care a dus la scăderea veniturilor populaţiei.

Politica haotică a Guvernului Boc a dus la dispariţia a 232.958 de contribuabili activi, numărul total al firmelor s-a redus de la 1.117.251 la 884.653, ponderea persoanelor fizice autorizate a scăzut în acest interval de la 324.374 la 232.958. în anul 2009, 20.000 de firme au intrat in procedură de insolvenţă.

Deci unicele măsuri anticriză ale prim-ministrului Boc au fost tăierile de salarii, de pensii, de alocaţii, subvenţii, fonduri şi posturi. Toate acestea au făcut ca în cei doi ani petrecuţi sub domnia sa, România să cunoască doar mizeria, durerea, falimentul, sărăcia şi haosul

Guvernul lui Băsescu, în frunte cu Emil Boc, cel de două ori numit şi o dată demis, a picat testul încrederii populaţiei, 85% dintre români nu mai cred în Executiv. Iar nouă din zece sunt convinşi că actuala putere a luat-o pe drumul greşit, iar România este printre ţările est-europene care ar putea da faliment în următorii 2-3 ani.

Ce ar putea să spună preşedintele unei ţări în care ar exista această stare? Poate ceea ce spunea domnul Traian Băsescu atunci când era parlamentar al opoziţiei şi declara în plenul Parlamentului: "în realitate, marea problemă a actualului Guvern este incapacitatea de a asigura resursele financiare. Domnule prim-ministru, în cei aproape 4 ani de guvernare aţi reuşit să readuceţi în casele românilor sărăcia, frigul, grija zilei de mâine şi şomajul. Aţi reuşit să faceţi din corupţie un sistem de guvernare. Aţi reuşit să faceţi din şansa reală a agriculturii româneşti o iluzie. Aţi reuşit să faceţi din minciună un mod de guvernare. O singură criză nu reuşiţi să creaţi, domnule prim-ministru, - criza de Guvern".

Stimaţi colegi, acum oare actualul preşedinte chiar nu realizează că acest prim-ministru a reuşit în doar doi ani să realizeze toate aceste "măsuri" şi într-adevăr numai o singură criză nu reuşeşte să provoace "cea de guvern?". Oare cât va mai dura până la realizarea acesteia şi schimbarea actualului guvern? Cât vor mai trebui să suporte cetăţenii acestei ţări măsurile pe care le ia un guvern incapabil, cum este cel actual?