Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Arbeit macht frei?"

Pentru cei racordaţi la neuronul portocaliu poate va fi considerată o exagerare, însă aş vrea să facem o paralelă între "România sub Băsescu", cum ar spune un anume Vladimir Tismineţki, şi lagărele de concentrare naziste. Termenii pot fi deranjanţi, dar ar fi de preferat să se spună unde este minciuna, nu că n-au fost menajate sensibilităţile unor oameni care, dacă nu e în avantajul lor, se simt deranjaţi şi dacă le dai bună ziua, deşi nici măcar nu merită să fie salutaţi.

Să începem, într-o ordine aleatorie, cu ceea ce doare pe aproape tot românul: nivelul de trai. Atât în România ultimilor ani, cât şi în oricare dintre lagărele naziste, demagogia conducătorilor a generat o discrepanţă uriaşă între declaraţiile oficiale şi traiul de zi cu zi. În lagăre, deţinuţii erau amăgiţi cu formula "Arbeit macht frei" - adică "Munca te face liber", iar în România, pentru a supravieţui, eşti îndemnat cu cinism să pleci din ţara "lor" sau să-ţi mai iei un job, în vreme ce ţi se taie jumătate din veniturile de la primul serviciu, îţi scade urât pensia, rămâi fără alocaţiile copiilor şi îţi cresc taxele, impozitele, accizele, haraciurile, tributurile..., ţi se ia şi pielea de pe tine, cum se spune. Acest lucru se întâmpla şi în lagăre, la propriu, fiind descoperite abajururi de lămpi făcute din piele umană. În România, probabil că e doar o chestiune de timp pentru a se ajunge acolo, căci cam atât a mai rămas de... "reformat"...

În lagăre, la intrare, erai deposedat de toate bunurile - până şi dinţii de aur din gură îţi erau luaţi. În România, din cauză că n-ai vrut să pleci la timp din "ţara lui Băse", pentru a beneficia de ajutoarele normale în oricare ţară din lume trebuie să renunţi şi la dinţii de aur din gură, şi la icoana Sfintei Fecioare ferecată-n argint, deşi preţul ei de piaţă este derizoriu, dar în ochii portocaliilor lasă impresia opulenţei, trebuie să n-ai bicicletă ori găini prin curte etc. Şi, Doamne, câte eforturi uriaşe depune puterea să te sărăcească!

În lagăre nu exista grija faţă de sănătatea deţinuţilor. Ba, colac peste pupăză, puteai să mai dai şi peste un doctor Mengele. În România portocalizată se-nchid spitale. Se trimit în exil medicii şi asistentele. Se dijmuiesc la Ministerul Finanţelor cotizaţiile oamenilor pentru sănătate. Se desfiinţează şi se pun tălpi producţiei interne de medicamente şi se face speculă cu doctoriile de import, ajunse (în cazurile fericite!) la nişte preţuri cel puţin duble faţă de cele de fabrică. Şi dacă nu dai peste un doctor Mengele, nimereşti peste un Ciomu sau alt "meseriaş" refuzat la export, care te omoară şi dacă îţi face o operaţie de gâlci ori îţi greşeşte injecţia...

În lagăre, deţinuţii erau ţinuţi intenţionat în frig, ca o metodă de exterminare. În România sub Băsescu, mai dai şi bani ca să stai în frig! Când factura doar la încălzire depăşeşte salariul minim pe economie (cu care sunt plătiţi în jur de 40% dintre salariaţii din România) şi este dublă sau triplă faţă de o pensie medie, ai două variante: să ajungi rapid la o datorie astronomică, a cărei consecinţă garantată este că rămâi fără locuinţă, fiindu-ţi scoasă la mezat în favoarea rechinilor imobiliari, ori să mori de frig!

Însă, în România, sub calamitatea Băsescu unul dintre paradoxuri este acela că pentru un deţinut statul alocă în jur de 2.200 lei lunar, ca să stea hoţii, tâlharii, escrocii şi criminalii bine mersi, la căldurică, în faţa televizorului, în vreme ce în zona bugetară (şi nu numai...) un salariat trebuie să se mulţumească cu doar o treime din această sumă şi să-şi întreţină şi toată familia cu ea! Asta e: probabil că guvernanţii îşi pregătesc viitorul...

În România sub Băsescu mai e doar un pas până la a se scoate din dicţionar cuvântul "social" şi orice referinţă la el ori la cetăţean, alta decât cea statistică (şi anume "capul de locuitor") sau ca votant, sub sancţiunea exilului: nu-ţi convine, pleacă din ţara mea portocalie, ce dacă a fost şi ţara ta?! Du-te-nvârtindu-te, prostitule care eşti tu prostit şi vrei drepturi, şi trai decent, şi poate un dram de omenie şi de fericire la tine acasă! Marş la muncă, la căpşuni şi la spălat toaletele, ca să trimiţi bani în ţară, să ţi-i dijmuiască băncile, să-ţi iau eu, statul, taxe şi impozite grase şi multe, să aibă şi coana Nuţi de-o sală de sport prin sate pustii...

Până la urmă, dintr-un punct de vedere cinic, naziştii erau mai milostivi: îţi curmau suferinţa după o perioadă relativ scurtă de timp, în vreme ce regimul Băsescu are grijă să-ţi lungească agonia, să suferi cât mai mult şi cât mai zdravăn, şi toate astea drept recunoştinţă şi mulţumire doar pentru faptul că au fost aduşi şi menţinuţi la putere de către nişte oameni ce au crezut că aşa o să le fie şi lor mai bine...

Şi-atunci te-ntrebi: în România sub Băsescu, te mai face munca liber?