Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Pofitiţi, domnule Marian Ionescu. Se pregăteşte doamna Mihaela Ionescu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte,

V-aş ruga în primul rând să-mi aprobaţi să depăşesc, eu ştiu, cu aproximativ un minut, deoarece declaraţia mea politică poartă titulatura "Aspecte concrete privind privatizarea secolului" şi cred că acest aspect ne interesează pe toţi foarte mult, deoarece jaful care s-a făcut în economie privind privatizarea economiei româneşti de conducerea trecută, de alianţa trecută, se reflectă şi astăzi foarte intens deci în nivelul de trai.

Strategia actuală de privatizare a economiei româneşti constă, în mare măsură, în rezultatul concret al vânzării Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi, deoarece reprezintă întreprinderea cu cel mai mare capital social, de circa 6,387 miliarde lei, faţă de cele 81.297 miliarde lei, capital social total, repartizat în cele 8.472 de unităţi economice, ceea ce reprezintă circa 7,85% din patrimoniul economic naţional. Capitalul social înregistrat al SIDEX reprezintă însă numai circa 215 milioane dolari, în timp ce doar modernizările puse în funcţiune în ultimii 5 ani depăşesc 400 milioane dolari.

Importanţa deosebită a acestei întreprinderi este dată şi de aspectul social, deoarece în acest combinat lucrează peste 27.000 salariaţi iar producţia obţinută se utilizează, ca semifabricate şi finite, în producţia pe orizontală, în aproape 1.000 întreprinderi. Furnizori ai SIDEX-ului sunt ale 1.500 întreprinderi.

Din aceste informaţii totuşi sumare, rezultă foarte clar că vânzarea acestei întreprinderi reprezintă privatizarea secolului, motiv pentru care Partidul România Mare monitorizează şi urmăreşte responsabilizarea Guvernului, precum şi credibilitatea şi bonitatea societăţii cumpărătoare.

Strategia economică a Partidului România Mare se bazează pe privatizarea economiei, dar nu ca un scop în sine, ci ca un mijloc de redresare coerentă şi concretă a industriei.

Luând act de o serie de privatizări frauduloase realizate de vechea guvernare, suntem datori să atragem atenţia asupra corectitudinii şi importanţei deosebite privind privatizarea celei mai mari întreprinderi din România. Din datele publicate în străinătate şi în ţară, referitoare la grupul LNM Holding-ISPAT Internaţional, vă prezentăm câteva date de referinţă: o mică oţelărie în India, cu un potenţial de fabricaţie redus, s-a stabilit în Indonezia în anul 1970, din motive de natură financiară. Prima extindere a fost făcută prin cumpărarea oţelăriei din Trinidad-Tobago, dar din lipsă de personal calificat, precum şi managementului indian, compania a fost încredinţată unui grup de tehnicieni din Germania – Grupul Hamburger-Stahl Werke. Totuşi, profilul de fabricaţie reprezenta o puternică ameninţare în faţa unor pieţe ce cereau produse plate şi oţeluri de calitate. În iunie 1991, ISPAT-Internaţional cumpără cel mai nou şi mai modern complex de producere a oţelului din Mexic-Sicartsa – în care statul mexican investise peste 2 miliarde dolari. Valoarea de piaţă a complexului a fost stabilită de statul şi Parlamentul mexican la circa 500 milioane de dolari, din care ISPAT-Internaţional a achitat cash numai 50 milioane dolari – restul fiind datorii faţă de statul mexican, achitate în 5 ani de la preluare; tactică pe care doreşte să o implementeze şi în cazul cumpărării SIDEX, prin transformarea datoriilor acestei întreprinderi în acţiuni cu diferite procente, către Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei, care vor intra toate în preţul de vânzare.

După preluarea combinatului siderurgic mexican, ISPAT-Internaţional a vândut laminorul în China, pe o sumă ce a depăşit valoarea efectivă a depozitului achitat cash la cumpărarea combinatului. Se remarcă faptul că ISPAT-Internaţional nu a făcut investiţii în cei 10 ani de la preluarea combinatului mexican, iar politica de personal a fost impusă, în sensul diminuării continue.

Ultima achiziţie este combinatul din Kazahstan, cu probleme tehnice şi economice foarte mari.

Grupul de firme ISPAT-Internaţional şi-a stabilit cartierul general în Londra, dar contribuţia britanică în grupul de firme este aproape zero, motiv pentu care este cel puţin curioasă denumirea anglo-indiană.

Politica generală a grupului de afaceri poate fi astfel caracterizată: "cumpără portocale aproape stoarse, chiar dacă vânzătorul este convins că nu mai au suc, iar apoi, prin reorganizare, prin minim de cheltuieli şi mai ales minim de investiţii, le stoarce bine şi apoi obţine profit sau le abandonează", spre exemplu, uzina din Trinidad-Tobago.

În concluzie, politica grupului ISPAT-Internaţional este de maximă profitabilitate, dar nu prin investiţii directe, aşa cum declară, deoarece de la înfiinţare până în prezent, nu a construit nici o uzină siderurgică.

Compania ISPAT-Internaţional a anunţat că a înregistrat pierderi de 57 milioane dolari în urma exerciţiului financiar aferent primelor trei luni ale acestui an, iar vânzările companiei au fost cu circa 300 milioane dolari mai puţin decât în perioada similară a anului trecut.

În aceste condiţii, este necesar de accentuat o responsabilitate foarte mare a Guvernului României de a realiza o privatizare transparentă, nu pentru un grup de interese, aşa cum a procedat vechea guvernare în multe cazuri, ci pentru interesul naţional.

Deoarece această tranzacţie reprezintă privatizarea secolului, considerăm că este necesară, în afară de responsabilitatea Guvernului, şi aprobarea Parlamentului.

Atragem atenţia că strategia de privatizare şi documentele caietului de sarcini au fost elaborate de vechea guvernare, reflectând mentalitatea şi competenţa acesteia.

Întrebări:

1. Este adevărat că firma ofertantă nu este ISPAT-Internaţional – capital britanic-american, aşa cum se vehiculează în mass-media într-un proces clasic de intoxicare – ci LMN Holding N.V. înregistrată în Curaçao, Antilele Olandeze, Caraibe?

2. Este adevărat că scrisoarea de garanţie de circa 40 milioane dolari, solicitată prin caietul de sarcini potenţialilor ofertanţi, astfel încât să se poată asigura că, după efectuarea investigaţiilor, vor depune o ofertă (condiţie absolut originală care a îndepărtat alţi potenţiali ofertanţi), a fost în fapt înlocuită cu o scrisoare de garanţie tip "bid bond" care obligă la menţinerea ofertei depuse pe perioada negocierilor?

3. Care este motivaţia entuziasmului afişat constant de domnul ministru Ovidiu Muşetescu faţă de o ofertă de 17 milioane dolari pentru întregul pachet de acţiuni SIDEX?

Doamnelor şi domnilor,

Eu am mai adresat o interpelare domnului prim-ministru Adrian Năstase, săptămâna trecută, ieri trebuia să mi se dea răspunsul. Vă anunţ că din partea Autorităţii pentru Administrarea Participaţiunilor Statului a venit domnul ministru secretar de stat. Câteva întebări au fost: stadiul actual al tranzacţiei, cum se numeşte ofertantul, ce sumă a depus în garanţie, dacă este cunoscută situaţia economico-financiară, dacă se cunoaşte previzionarea sumei ce va fi plătită şi în concluzie mi-a spus că nu a putut să facă această lucrare şi mă roagă, deci, pentru încă o săptămână să-i dăm răgaz.

Faţă de această declaraţie şi interpelare aşteptăm răspunsuri prompte, clare şi dorim ca această privatizare să fie foarte transparentă şi coordonată de către Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.