Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi s-ar putea intitula "Salvaţi Teatrul Naţional din Tg.Mureş, salvaţi cultura!".

Declar de la început: problema Teatrului Naţional din Tg.Mureş este o problemă etnică, un prim pas pe calea minimalizării culturii româneşti în Transilvania.

Datorită inconştienţei noastre din data de 15 noiembrie 2001, când s-a discutat Legea bugetului de stat pe anul 2002, amendamentul meu prin care vă rugam să aprobaţi scoaterea Teatrului Naţional din Tg.Mureş de pe lista teatrelor ce urmau să fie descentralizate de către Ministerul Culturii (anexa nr.6) a fost respins de plen.

Singurii care au înţeles atunci importanţa acestei solicitări au fost colegii mei de partid din PRM, care m-au susţinut în totalitate. Nu am declarat toate acestea pentru a câştiga capital electoral, ci pentru a arăta ce înseamnă implicarea politicului în cultură.

Doresc să dovedesc că protocolul de colaborare PSD-UDMR semnat la 29 ianuarie 2002 era demult negociat între aceste partide.

Palatul Culturii din Tg.Mureş a fost construit între anii 1911-1913 pe vremea când Transilvania aparţinea Ungariei. El este prevăzut cu o superbă sală de spectacole în care, după război, începând cu anul 1946 a activat Teatrul Secuiesc din Tg.Mureş. Încercările de înfiinţare a unui teatru românesc au fost zadarnice, motivaţia adusă în fosta Regiune Mureş Autonomă Maghiară fiind că Palatul Culturii fusese construit în timpul administraţiei austro-ungare. Se vede că separatismul a existat şi atunci, iar zicala românească - "ce e al tău e şi al meu, dar ce e al meu nu-i şi al tău" - este deosebit de actuală.

Cu greu, abia în 1962 s-a înfiinţat în cadrul Teatrului Secuiesc – secţia română, la care a fost repartizată o promoţie de excepţie, ca atâtea altele, ale IATC Bucureşti, din care îi amintesc pe Mihai Ginculescu, Vasile Vasiliu, Constantin Diplan, Alexandru Arşinel, Mihai Popescu, Anca Roşu, Camelia Zorlescu, Minodora Condur, la care trebuie adăugaţi mai experimentaţii Maia Indrieş, Eugen Mercus şi alţii.

Construirea unei clădiri deosebite destinate, în special, slujitorilor Thaliei şi inaugurarea ei în 1973 a făcut posibilă transformarea Teatrului Secuiesc în Teatru Naţional. În această formulă secţia română a obţinut în decursul anilor succese de prim ordin, încununate cu premii prestigioase la diverse festivaluri. Acest lucru a constituit şi, se vede, constituie un ghimpe în ochii iredentiştilor UDMR-işti şi deoarece, pe faţă nu se putea reveni la vechiul Teatru Secuiesc, după 1990 s-a hotărât scindarea acestuia pe două companii. Una maghiară "Tompa Mikloş" care, în condiţiile unei autofinanţări insuficiente, ar putea fi subvenţionată prin intermediul UDMR-ului de către Guvernul Ungariei şi una română "Liviu Rebreanu" care, prin această subfinanţare descentralizat㠖 încet, încet va dispărea.

La rândul său, PSD-ul a dat dovadă de inconştienţă atunci când a negociat funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mureş pentru UDMR în persoana domnului Virag Gyorgy care, acum din fotoliul pe care îl ocupă se opune preluării Teatrului Naţional de către Consiliul Judeţean şi-l pasează mai departe spre Primăria Municipiului Tg.Mureş.

La rândul său, primarul acesteia acţionează în contencios această hotărâre şi în acest fel salariaţii teatrului ajung să nu primească salariul timp de aproape 3 luni. A trebuit să se găsească un artificiu de către Direcţia financiară Mureş pentru a numi ca ordonator de credit Primăria comunei Ungheni.

Şi iată cum, în decurs de 3 luni, un prestigios Teatru Naţional s-a transformat în Teatrul Comunal! Ce poate fi mai amar decât să auzi că liderul sindical al companiei "Liviu Rebreanu" declară că va cere permisiunea premierului Adrian Năstase pentru a solicita finanţarea secţiei române de către Guvernul Ungariei.

Iată cum astăzi Teatrul Naţional din Tg.Mureş, un teatru a cărui secţie română în anul 2002 ar trebui să serbeze 40 de ani de la înfiinţare, a ajuns al nimănui, având patrimoniul la Ministerul Culturii şi ca atare, în anul 2003 acesta va trebui să susţină o reparaţie capitală de circa 150 miliarde lei, iar personalul plătit de o primărie comunală.

Aceasta este, domnilor, istoria tristă a unui Teatru Naţional ajuns în baza unui protocol politic, secret, cu ajutorul unor parlamentari şi guvernanţi inconştienţi, teatru comunal în mai puţin de 3 luni. Va ajunge oare şi teatru de amatori?

La Tg.Mureş, liderii Sindicatului Actorilor de la Teatrul Naţional sunt de patru zile în greva foamei, declanşată în semn de protest faţă de nesoluţionarea situaţiei juridice a acestei instituţii de cultură.

Mingea este acum în terenul dumneavoastră, domnilor conducători teritoriali sau naţionali ai Partidului Social Democrat. Să vă vedem cum veţi acţiona şi nu uitaţi că va veni şi ziua scadenţei, când va trebui să daţi socoteală electoratului!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.