Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dan Brudaşcu, celebrul Dan Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mă bucur, domnule preşedinte, că aţi constatat şi dumneavoastră acest lucru, am şi motive în acest sens, pe care nu le discut aici.

Domnule preşedinte, intervenţia pe care am pregătit-o pentru astăzi se referă la modul defectuos în care se realizează privatizarea în România. Sunt foarte multe exemple în acest sens, aş vrea să mă refer însă în mod concret la o situaţie extrem de recentă, petrecută în judeţul Cluj.

După cum se ştie, în data de 13 februarie a.c. a încetat activitatea singurei secţii de producţie pe care o mai avea fabrica "Terapia", celebră altădată pentru producţia de medicamente de uz uman şi animal. Secţia de sinteză fină a lăsat pe drumuri, prin închiderea porţilor sale, încă 150 de persoane care îşi desfăşurau activitatea aici. De la privatizarea acestei societăţi comerciale şi până în prezent s-a ajuns ca numărul angajaţilor să scadă de la 1500 la sub 500 de persoane.

În prezent, în Fabrica "Terapia" de la Cluj se mai produce doar faringosept şi acesta doar până la epuizarea stocurilor de materie primă existente. După această dată, Fabrica "Terapia", recunoscută pentru calitatea medicamentelor realizate şi exportate atât în ţară, cât şi în Statele Unite ale Americii, Ţările Americii Latine, Canada, Australia, Ţările Orientului Apropiat şi, nu în ultimul rând, zonele Magrebului din partea de nord a Africii.

Trebuie să menţionăm că la privatizare, noii patroni şi-au asumat o serie de obligaţii în ceea ce priveşte investiţiile, asigurarea unui management eficient, un marketing de calitate şi agresiv pentru identificarea de noi pieţe de desfacere şi pentru extinderea exportului.

Iată că la foarte scurtă vreme de la acest proces de privatizare, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, în loc să se dezvolte, Fabrica de medicamente "Terapia" de la Cluj îşi închide treptat porţile.

Din informaţiile pe care le-am obţinut rezultă că intenţia noilor patroni este ca în scurtă vreme, aici doar să se mai ambaleze medicamente, iar în perspectivă nu foarte îndepărtată, fabrica să fie transformată într-un banal depozit pentru distribuirea medicamentelor de provenienţă străină.

În urma acestei operaţiuni extrem de nefericite îşi vor pierde deci locurile de muncă peste 1500 de persoane şi, nu în ultimul rând, acest lucru se va simţi şi în buzunarul bătrânilor şi pensionarilor, pentru că medicamentele străine vor fi cu mult mai scumpe decât cele realizate de Fabrica "Terapia".

Nu în ultimul rând, trebuie să subliniem că nu s-a luat nici o măsură de către autorităţile competente pentru a determina pe noii patroni să-şi respecte obligaţiile asumate o dată cu încheierea privatizării.

Având în vedere acest lucru, solicităm primului-ministru să dispună verificarea situaţiei de aici. Dacă este cazul, având în vedere că se subminează economia naţională prin închiderea fabricilor care au în momentul de faţă solicitare pentru producţie, inclusiv la export, sunt închise doar pentru a lipsi de concurenţă produsele străine.

Prin urmare, domnule prim-ministru, vă solicit, în calitate de deputat de Cluj, să dispuneţi anularea contractului de privatizare şi cercetarea de către organele competente a celor care au permis subminarea conştientă a economiei noastre naţionale.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Brudaşcu:

Privatizarea = ruinarea economiei naţionale

La începutul primului său mandat ca şef al statului eternul preşedinte al României şi echipa sa de propagandişti a făcut eforturi disperate să convingă opinia publică să nu ne vindem ţara. Acest slogan şi-a dovedit, în scurtă vreme, nocivitatea şi perversitatea întrucât nu era altceva decât una din piesele grele ale politicii populiste a politrucului cu trecut moscovit prin care acesta se încăpăţâna să blocheze procesele de dezvoltare social-economică şi politică a României, procese posibile ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989.

Privind retrospectiv cele întâmplate, putem trage concluzia că Ion Iliescu şi echipa sa de susţinători şi sicofanţi nu dorea să vândă ţara pentru a-i spolia averea în interesul lor personal. Acest lucru s-a întâmplat de vreme ce, în proporţie covârşitoare, cei care au pornit la drum cu Ion Iliescu, dar şi cei care i s-au alăturat pe parcurs, sunt astăzi cei mai avuţi dintre români.

Alt scop urmărit prin această politică era de a servi economia naţională intereselor celor care doreau transformarea României într-o colonie şi distrugerea economiei sale pentru a elimina orice fel de concurenţă din partea produselor româneşti.

Despre cum s-a făcut privatizarea în România, se ştie. Toţi cei care, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, s-au aflat la conducerea FPS sunt astăzi asiguraţi pentru generaţii de acum înainte din punct de vedere al averii personale. În ciuda declaraţiilor bombastice ale actualei Puteri privind lupta împotriva corupţiei, Radu Sârbu, una din cele mai odioase eminenţe cenuşii ale privatizării din România îşi consumă în tihnă miliardele rezultate din comisioane pentru privatizări. Evident, va veni curând şi scadenţa pentru că PRM îşi propune ca, imediat după preluarea Puterii, să verifice fiecare dosar de privatizare şi să tragă la răspundere, conform şi în limitele legii, pe toţi cei care au săvârşit abuzuri sau ilegalităţi.

Dacă, în marea majoritate a fostelor ţări socialiste, privatizarea a însemnat o relansare reală a dezvoltării lor economico-sociale, în România ea a adus şomaj, sărăcie, disperare şi nenumărate drame. Cu concursul factorilor de decizie guvernamentală, marile întreprinderi româneşti au fost încredinţate unor rechini sau aventurieri internaţionali care nu şi-au onorat angajamentele asumate şi, aproape fără excepţie, au distrus unităţile achiziţionate. Ca urmare a acestei politici faţă de care Guvernul României a rămas indiferent şi-au pierdut locurile de muncă milioane de oameni, iar spectrul şomajului ameninţă în continuare alte sute de mii. Astăzi România, care era recunoscută pe pieţele externe pentru multe produse performante şi competitive, este incapabilă să mai producă şi ofere la export mărfurile solicitate.

După cum spuneam, procesul de privatizare, aşa cum a fost înţeles şi realizat de către actuala Putere, înseamnă subminarea şi distrugerea economiei naţionale. Noii patroni reduc frecvent numărul locurilor de muncă sau închid pur şi simplu fabricile, dar obligaţia de a plăti salarii compensatorii, ajutoare sociale sau de şomaj revin Statului Român.

Oriunde am privi pe teritoriul României constatăm că, în locul renumitelor întreprinderi de altădată, întâlnim doar unităţi închise sau care funcţionează sub capacitatea avută cândva. Nici judeţul Cluj nu face excepţie. Una din cele mai lovite unităţi economice de aici este renumita cândva fabrică de medicamente "Terapia". Produsele sale în domeniul medicamentelor de uz uman sau animal erau căutate atât în ţară cât şi peste hotare, marca Terapia fiind dovada calităţii şi profesionalismului personalului de aici. Prin grija autorităţilor române, această întreprindere de elită a industriei româneşti de medicamente a intrat pe mâna unor investitori străini. La privatizare, ea avea peste 1.500 de angajaţi şi realiza în jur de 30 - 35 tipuri de medicamente. Cea mai mare parte dintre acestea erau destinate exportului în SUA, Canada, Europa Occidentale, Asia etc. Privatizarea fabricii "Terapia" a fost motivată de necesitatea investiţiilor în tehnologie de vârf, management performant, marketing agresiv, dezvoltarea sectorului de cercetare, diversificarea producţiei, creşterea exportului etc. Iată, însă, că nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. În urma a trei concedieri succesive, de la 1.500 de angajaţi s-a ajuns în prezent la mai puţin de 500. În 13 februarie a.c. şi-a încetat activitatea la "Terapia" încă 150 de persoane ca urmare a închiderii secţiei de sinteză fină. De la cele 30 - 35 medicamente, astăzi la "Terapia" se mai produce doar faringosept. Şi acesta doar până la epuizarea stocurilor de materii prime. S-a renunţat până şi la pantotenatul de calciu, deşi există o cerere deosebit de mare pe pieţele externe pentru acest produs.

Din datele ce ne-au fost furnizate rezultă intenţia actualilor patroni de a lichida complet fabrica "Terapia". În scurtă vreme, aici, cu un personal tot mai puţin numeros, se va realiza doar ambalarea medicamentelor produse în străinătate, iar într-o perspectivă nu foarte îndepărtată, fosta cândva fabrică de medicamente de prestigiu internaţional va deveni depozit pentru medicamentele străine.

Să se înţeleagă bine: noi, cei de la Partidul România Mare, nu suntem împotriva privatizării dacă este făcută în interesul economiei naţionale. Nu putem tolera şi nu vom tolera niciodată ca, prin privatizarea defectuoasă realizată de autorităţile române, să se atenteze la siguranţa poporului român prin ruinarea economiei noastre naţionale.

Iată de ce, în calitate de deputat al PRM, cer primului-ministru şi tuturor factorilor abilitaţi să dispună verificarea ilegalităţilor comise în procesul de privatizare a fostei fabrici de medicamente "Terapia" şi să fie deferite justiţiei toate acele persoane care au admis şi tolerează distrugerea premeditată a acestei societăţi comerciale şi, implicit, a producţiei româneşti de medicamente.

Domnilor guvernanţi, indiferenţa dumneavoastră înseamnă, pe lângă sute de şomeri, disperarea celor care şi-au pierdut locurile de muncă, precum şi preţuri tot mai mari pentru medicamentele aduse de la export.

Partidul România Mare se opune cu toată hotărârea şi fermitatea acestui proces de distrugere şi pauperizare premeditată a ţării prin tolerarea ca procesele de privatizare să însemne, în realitate, lichidarea societăţilor comerciale din ţara noastră.