Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari. Va urma domnul Radu Vasile Roşca.

Domnul Emil Rus şi domnul Florin Iordache au depus la Secretariat declaraţiile.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiecare ţară are semnele sale convenţionale, distinctive care o caracterizează, cum ar fi stema, steagul. În dependenţă de evenimentele şi regimurile istorice, aceste semne simbolice se mai schimbă, dar în perioadele benefice pentru ţară ele reprezintă caracterul unitar şi naţional al statului respectiv.

La fel a fost şi în România. După 1859, când s-a unit Ţara Românească şi Moldova au fost combinate simbolurile tradiţionale ale ambelor: vulturul de aur cruciat şi bourul, apoi, în 1872 a fost creată o stemă a tuturor provinciilor româneşti: Ţara Românească, Moldova, Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureşul, Crişana.

În 1947 însă, o dată cu instaurarea jugului sovietic de ocupaţie, stema care corespunde structurii noastre naţionale, trecutului nostru istoric, configuraţiei geografice a ţării a fost înlocuită cu o stemă decorativă nesemnificativă impusă de ocupant care era inserată pe tricolor. Ştim cu toţii că după 1989, stema străină spiritului nostru naţional a fost scoasă din steag, iar alta nouă nu a fost inserată, în felul acesta tricolorul nostru confundându-se cu steagurile altor state.

La sesiunea din 10 septembrie 1992, ambele Camere ale Parlamentului au adoptat noua stemă care ni se pare destul de reuşită, deoarece reprezintă toate elementele tradiţionale ale heraldicii româneşti şi cuprinde în sine toate provinciile istorice ale României: Ţara Românească, Moldova, Oltenia, Banatul, Transilvania, Maramureşul şi Crişana. Acum stau şi mă întreb. Odată ce ambele Camere au votat în consens noua stemă, de ce nu s-ar mai face un pas? Inserarea stemei pe steag, să nu ajungem de poveste cu Ciadul şi Andora. Ne dăm seama prea bine că nu era cazul să fie respins amendamentul Partidului România Mare cu privire la stemă, fiindcă era absolut oportun şi asta ne-o demonstrează timpul. Să ne imaginăm că peste 3 ani, România intră în Uniunea Europeană şi ce steag va flutura alături de steagurile statelor membre, al Ciadului, al Andorrei sau al României?

Consider că trebuie să revenim de urgenţă asupra acestui subiect privind introducerea stemei pe steag, pentru că am ajuns deja în zona ridicolului. Sau poate clasa conducătoare din România nu mai întrevede posibilitatea reunificării ţării, unitatea statului român, or, stema actuală anume aceste elemente le reprezintă.

Iată că Adunarea Naţională franceză, în raportul de informare al delegaţiei sale pentru U.E. cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană, raport din 3 martie 2004, menţionează că este necesară păstrarea relaţiilor regionale.

În acest raport se mai stipulează că Moldova a avut o istorie complexă între Rusia şi România, cu aceasta din urmă întreţinând legături strânse. Contextul postcomunist a lăsat să se întrevadă posibilitatea alipirii Moldovei la România. Ei, vedeţi, stimaţi colegi, că Franţa s-ar părea că ştie mai bine istoria României decât înşişi românii.

Acestea fiind spuse, cu atât mai mult este necesar ca România să-şi rezolve problema însemnului naţional - steagul, să insereze stema actuală, care este prezentă în toate instituţiile statului român şi chiar pe insignele noastre de parlamentari. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.