|
Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. "Biată ţară... Rea tocmeală!" Ca urmare a faptului că ziarele care apar în judeţele Harghita, Covasna şi, uneori, chiar şi unele din judeţul Mureş aduc la cunoştinţă faptul că pentru ocuparea unui post, adică, a unui loc de muncă, se solicită drept condiţie specifică cunoaşterea limbii maghiare, la data de 27 martie 2007, am adresat o scrisoare deschisă domnului Csaba Ferenc Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Astfel, am arătat că, deşi, mai nou, se practică şedinţe de guvern comune, româno-maghiare, conform art.13 din Constituţie, limba oficială în România este încă limba română şi că, indiferent că în anumite zone ale României trăiesc minoritari într-o proporţie mai mare de 20%, conform Legii nr.215/2001 sau a Legiinr.188/1999, excluderea românilor în propria lor ţară, de a participa la un concurs pentru ocuparea unui post, pentru că nu cunosc limba minorităţii trăitoare în zonă, reprezintă discriminare! Mai mult, se încalcă şi art.25 alin.(2) din Constituţia României, referitor la stabilirea domiciliului într-o anumită zonă, deoarece: "Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară." Şi cum se poate stabili un domiciliu, dacă nu i se permite, decât condiţionat, de a ocupa un loc de muncă în zonă? În acelaşi timp, am sesizat o "găselniţă", cunoscută de altfel şi dumnealui, cât şi organului pe care îl conduce, anume, de a se introduce în "fişa postului" drept cerinţă, cunoaşterea limbii minorităţii - scris şi oral, atâta timp cât pentru motive de genul audienţelor sau primire de petiţii, pot fi solicitaţi, după caz, traducători. O autoritate care refuză să angajeze traducători, de fapt, propagă discriminare, făcând apel doar la angajare de minoritari. În fond, ce este mai important, competenţa de a rezolva o problemă sau modul în care se dialoghează cu persoane, care, de fapt, ele însele, încalcă Constituţia, fiindcă nu s-au străduit să înveţe sau refuză să vorbească limba oficială a statului în care au crescut şi unde îşi câştigă pâinea? Totodată, i-am arătat domnului preşedinte că este fals şi imoral ca unui arhitect, vorbitor de limbă română, absolvent al unei facultăţi de arhitectură în limba română din Bucureşti, Cluj-Napoca sau din altă parte, să i se interzică participarea la concursul pentru ocuparea postului de arhitect şef, după cum altor cetăţeni, de alte profesii, pentru ocuparea unor funcţii de conducere - de exemplu, director executiv în cadrul consiliului judeţean sau altele - şi astfel să se faciliteze ocuparea aceloraşi posturi de către persoane din rândul minoritarilor, făcându-se astfel rabat la calitate. Motivaţia dânsului, că petenţii minoritari care se adresează instituţiilor publice au dreptul de a se adresa şi de a primi răspuns în limba maternă, drept garantat de Constituţie, este falsă, deoarece tot Constituţia României, subliniez, a României, şi nu a altui stat, prevede că limba oficială în ţara noastră este limba română. Ca atare, minoritarii au obligaţia de a o învăţa sau, dacă refuză, îşi asumă benevol consecinţele. În fond, ce se înţelege prin limbă oficială şi ce forţă are obligaţia de a se cunoaşte limba română în România, dacă ea nu trebuie însuşită? Mai grav, apreciez faptul că procesul de discriminare continuă, intrând în cotidian. În ziarul local "Adevărul Harghitei", din 15 mai 2007, Direcţia Generală a Finanţelor Harghita anunţă un concurs pentru ocuparea a 7 funcţii vacante de referent, 4 de inspector, şi una de casier-trezorier, impunând drept condiţie specifică, pe lângă cunoştinţe de operare pe calculator, şi cunoaşterea limbii maghiare! La urma urmelor, în ce limbă se întocmesc actele de către Direcţia Generală a Finanţelor Harghita? Nici o lege românească în materie nu admite ca documente oficiale să fie întocmite în altă limbă, indiferent de proporţia de minoritari care trăiesc în zonă! Spre ştiinţa dumneavoastră, doresc să prezint o prevedere din Instrucţiunea nr.1 din 5.03.2003, emisă chiar de Colegiul Director al C.N.C.D. care arată: "Art.1 - Angajatorii sau reprezentanţii acestora care anunţă ocuparea unui post prin material publicitar şi/sau mesaj publicitar, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei, au obligaţia, potrivit principiului egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării, de a asigura liberul acces la toate etapele procesului de angajare, tuturor persoanelor, fără nici o deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială sau apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, sex sau orientare sexuală, respectiv, de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege". Măsura de a decreta că ocuparea unui post de îngrijitor sau muncitor de întreţinere, deci a unui post de muncitor necalificat, care nu cunoaşte limba vorbită de minoritate, constituie discriminare, în timp ce pentru ocuparea unui post pentru care se cer studii medii sau superioare nu este apreciată ca atare, este o politică care are drept scop deznaţionalizarea, prin îndepărtarea intelectualilor, şi reprezintă în fapt o politică de obligare a românilor trăitori încă în zonă, fie de a părăsi zona, fie de a urma şcoli în limba maghiară, cu alte cuvinte, de a se maghiariza! În răspunsul pe care l-am primit pe aceeaşi temă la o precedentă interpelare, la 25.10.2006, domnul Asztalos vorbea despre dorinţa Consiliului Judeţean Harghita de a permite dezvoltarea firească a comunităţii maghiare din judeţ, dar nu a vrut să observe faptul că, în consiliile judeţene Harghita, Covasna şi chiar Mureş se încurajează şi se duce o politica de autonomie teritorială pe criterii etnice!? Despre aceasta, care este poziţia Colegiului pe care îl conduce, sau se aplică "politica struţului"? Politica europeană în problemă: "o Transilvanie după model european", după expresia preşedintelui Markó Béla, la cel de al VIII-lea Congres al U.D.M.R., nu prin calitate se realizează? Interzicerea participării unei persoane la concursul de ocupare a unui post limitează aria de selecţie, deci aduce, pe de o parte, prejudicii calităţii, cât şi restrânge ori înlătură exercitarea drepturilor omului în condiţii de egalitate! Aceasta este interpretarea art.2 din O.G. nr.137/2000! Deplâng faptul că în fruntea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este un asemenea preşedinte, cât şi faptul că guvernanţii noştri, alergând după voturi, fac concesii de neadmis şi implicaţii ce nu se pot estima. De aceea, spun: "Biată ţară..., rea tocmeală!" Vă mulţumesc.
|