Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, PSD+PC, invit la microfon pe doamna Sonia Drăghici.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

"România la 20 de ani de la liberalizarea avorturilor"

Cuvântul "avort" provine din latinescul "aboriri", care înseamnă "a dispărea" şi se referă la întreruperea cursului unei sarcini, în orice moment, înainte de naştere.

Tinerii de azi nu au trăit experienţa vieţii în comunism şi impactul pe care interzicerea avorturilor l-a avut asupra vieţii sexuale a româncelor. Aceasta a fost dificilă, periculoasă, frustrantă şi neplăcută, mai ales în anii '80, când s-a asociat cu criza alimentară şi energetică. Vânzarea pilulelor contraceptive era interzisă prin lege, ca şi importul de prezervative, femeile care îşi provocau avort treceau prin constrângeri şi experienţe dramatice. Comunismul a manifestat toate simptomele descrise de istorici ca "memoria traumei". Prin Decretul 770 din 1966, Ceauşescu ar fi vrut să rămână în istorie ca autor al "decretului vieţii", fiindcă acesta era menit să interzică avorturile şi să încurajeze natalitatea.

Capodopera lui Cristian Mungiu, pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile ", răscoleşte publicul prin amintirile dureroase şi sentimentele de culpabilitate pentru păcatul de-a fi ucis copiii nenăscuţi şi nedoriţi.

Prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul este permis în primele 3 luni de sarcină, urmând a fi efectuat numai în unităţi spitaliceşti cu dotare şi cu personal ATI.

Cu ocazia a celei 36-a aniversări a legalizării avortului în Statele Unite, la 22 ianuarie a.c., Barack Obama a reafirmat angajamentul său pentru apărarea "dreptului" femeilor la avort, deşi organizaţiile creştine americane şi străine, alături de Vatican, au denunţat gestul lui Obama. Pe de altă parte, Obama a anunţat o concentrare, împreună cu toate părţile interesate, pentru reducerea numărului sarcinilor nedorite şi de a răspunde mai bine nevoilor femeilor şi familiilor din Statele Unite.

După 20 de ani de la liberalizarea avorturilor în România, aceasta se află încă pe primul loc în Europa într-un nedorit top al întreruperilor de sarcină. Multe minore, care rămân însărcinate, sunt nevoite să facă avort. S-a constatat că tot mai multe tinere de 14 - 16 ani ajung la spital pentru întrerupere de sarcină. Datele sunt alarmante, cu atât mai mult cu cât reflectă doar o parte a realităţii. Mult mai mare este numărul avorturilor din cabinetele private, dar acestea nu apar în statistică. Aproximativ 30% dintre adolescentele gravide aleg avortul. La aproximativ 60% din femeile sub 18 ani, care au avut un avort, cel puţin unul dintre părinţi ştie de acest avort şi susţine alegerea fiicei.

Medicii ginecologi sunt de părere că lipsa de informare şi educaţie sunt principalele cauze ale acestei situaţii. Ei spun că nu există comunicare nici în familie, nici la şcoală, iar ignoranţa le face pe fetele care şi-au început viaţa sexuală să se teamă de anticoncepţionale. De asemenea, cabinetele de planning familial, în care se poate primi consiliere privind metodele contraceptive, sunt o mare necunoscută pentru tinere.

Sarcinile neplanificate sunt destul de frecvente, aproximativ o treime din totalul naşterilor fiind rezultatul unor asemenea sarcini. Motivele sarcinilor neplanificate sunt multiple. Toate metodele contraceptive prezintă unele deficienţe. Uneori femeile nu au folosit deloc contraceptive din cauza unor dificultăţi în obţinerea de consiliere sau oferte adecvate, alteori întâmpină dificultăţi în utilizarea metodei alese sau consideră că, în momentul actului sexual neprotejat, nu sunt fertile. Unele femei doresc să-şi planifice o sarcină, dar schimbarea unor împrejurări face ca naşterea unui copil să devină problematică. Situaţia fiecărei femei este unică, iar luarea unei decizii poate fi dificilă. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, o româncă face în medie două întreruperi de sarcină în decursul vieţii fertile. În ţările Uniunii Europene, media este sub unu.

Promiscuitatea vieţii sociale şi absenţa unor principii morale sănătoase, violurile, concubinajul, alcoolismul, lipsa de educaţie civică menţin încă la un nivel ridicat rata avorturilor din România. Femeile care sunt însărcinate prin viol sau incest deseori optează pentru avort, în timp ce altele îl aleg ca o metodă de salvare a propriei vieţi.

Întreruperile empirice de sarcină, cu toate consecinţele lor, de la hemoragii, infecţii şi tulburări psihice, până la blocaje renale, septicemii şi decese, continuă să existe în România, în ciuda legalizării avortului şi a existenţei unei palete largi de metode anticoncepţionale. Femeile apelează la avortul empiric, de multe ori fatal, din cauza sărăciei, a lipsei unor programe susţinute de educaţie socială şi dintr-o obişnuinţă care nu a dispărut nici după 20 de ani de la căderea comunismului.

Educarea populaţiei are un rol foarte important în diminuarea ratei avortului, iar medicul de familie şi asistentul medical comunitar sunt cei care trebuie să acţioneze primii pentru prevenirea apariţiei sarcinilor nedorite. Lipsa profesioniştilor este, la prima vedere, paradoxală, având în vedere că, din 1990 până în prezent, au absolvit mai multe promoţii de asistenţi comunitari, însă doar o treime dintre aceştia ajung să lucreze în domeniu, restul se reorientează profesional, merg în sectorul privat sau în străinătate.

Este nevoie de voinţă politică şi efort financiar consecvent pentru a pune în practică programele susţinute de prevenire a sarcinilor nedorite, necunoscute şi, implicit, a avorturilor. Este nevoie, de asemenea, de toţi partenerii, bărbaţii alături de femei, organizaţiile interne şi internaţionale, autorităţile, societatea civilă şi presa, care trebuie să se implice într-o acţiune bine direcţionată pe termen lung. Mai presus de toate, trebuie găsite metode consecvente de consolidare a familiei şi cultivare permanentă a moralei şi tradiţiei creştine privind valorile acesteia.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.