Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dau cuvântul domnului deputat Constantin Severus Militaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi de numeşte: "Minerii de la Motru şi greva pâinii".

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au trecut 28 de ani de la revolta minerilor din Motru, cunoscută pentru cei mai mulţi români ca "Greva pâinii", o altă dramă a oamenilor cărbunelui în lungul şir de lupte cu autorităţile, dispute începute încă de la 6 august 1929 şi continuate în perioada comunistă şi chiar în perioada postdecembristă.

În anul 1981, regimul Ceauşescu a emis un decret-lege privind raţionalizarea consumului de pâine. Principiul sfertului de pâine pentru fiecare membru al numeroaselor familii de mineri din Motru a inflamat starea de spirit în regiune. Deşi aveau magazine alimentare la gurile de mină şi în cariere, problema principală a minerilor devenise raţionalizarea pâinii.

Foametea şi degradarea umană, la care regimul comunist supusese minerii din Motru, aveau să îşi spună cuvântul mai devreme sau mai târziu. Vor rămâne, odată cu revolta de la Motru, în memoria colectivă a românilor şi în istorie, lozincile anticomuniste rostite cu acel prilej: "Ceauşescu, PCR/Pâinea noastră unde e?" sau "Ceauşescu, România/Ne-aţi mâncat copilăria!".

În ciuda înăbuşirii sângeroase, revolta minerilor a fost un semn foarte clar pentru degradarea regimului comunist din România.

Din nefericire, nici după Revoluţia română situaţia socială a minerilor, atât de la Motru, cât şi din Valea Jiului, nu a suferit mari ameliorări.

Politicile sociale falimentare nu au schimbat cu nimic viaţa minerilor şi a familiilor lor, iar politicile economice privind relansarea economică a zonelor miniere nu au reportat niciun rezultat favorabil. E greu de crezut că, la aproape trei decenii de la revolta minerilor din Motru, atitudinea autorităţilor din România nu s-a schimbat foarte mult faţă de cea a comuniştilor.

Doamnelor şi domnilor,

Cunoaştem cu toţii că la nivel mondial producţia de cărbune este treptat abandonată, din pricina exploatării costisitoare a acelor resurse şi înlocuirii lor cu altele, poate chiar regenerabile. Însă, substituţia resurselor energetice de cărbune nu presupune abandonarea definitivă a acestei categorii socio-profesionale, a copiilor lor fără oportunităţi, condamnaţi definitiv la sărăcie şi mizerie. Politicile noastre legate de situaţia minerilor români trebuie să aibă astăzi o abordare mult mai modernă, atât din punct de vedere social, cât şi economic.

În încheiere, aş vrea să aduc un omagiu celor cărora au avut curajul să se ridice împotriva regimului comunist şi cărora le datorăm o parte din libertatea noastră de astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.